Presa Universitară Clujeană a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca (UBB), împreună cu Asociația Rediviva, organizează joi, 21 mai, de la ora 17:30, în Sala Club a Colegiului Academic al UBB (str. Emmanuel de Martonne nr. 1), lansarea volumului ”Jurnal. Pagini regăsite (1959–1962)” de Mircea Eliade, urmată de o conferință susținută de Cristian Bădiliță, filolog, teolog și editor al cărții, potrivit UPNews.ro.
Evenimentul marchează comemorarea a 40 de ani de la moartea lui Mircea Eliade, una dintre marile personalități ale culturii române și universale.
Volumul reunește pagini recuperate din jurnalul lui Mircea Eliade, descoperite în apartamentul său parizian, din perioada 9 octombrie 1959 – 3 mai 1962, într-o ediție îngrijită științific și amplu adnotată.
În cadrul conferinței, Cristian Bădiliță va evoca și povestea recuperării manuscrisului, din care redăm în avanpremieră un fragment: „În seara de 14 octombrie 1996 am primit, la Paris, un telefon de la regizorul și prietenul Paul Bărbăneagră, din partea doamnei Christinel Eliade, aflată la Chicago (…). Cu acel telefon neașteptat începe și povestea salvării Jurnalului pe care îl republic acum, când se împlinesc patru decenii de la moartea genialului filozof și istoric al religiilor”, a psus Cristian Bădiliță.
Evenimentul va include și un stand de carte, precum și prezentarea unor „manuscrise pictate”.
Istoria culturii universale a secolului XX ar fi incompletă fără figura monumentală a lui Mircea Eliade. Scriitor, filosof și istoric al religiilor, Eliade a reușit să pună România pe harta mondială a ideilor, cu o perspectivă revoluționară asupra modului în care sacrul continuă să subziste, mascat, în cele mai banale activități ale omului modern.
Chiar și la patru decenii după trecerea sa în neființă, ecoul operei lui Mircea Eliade rămâne la fel de puternic în universitățile de prestigiu din întreaga lume. De la cursurile predate la Universitatea din Chicago, unde a condus catedra de istorie a religiilor, până la romanele sale care continuă să fascineze generații de cititori, Mircea Eliade rămâne intelectualul care a căutat neîncetat „centrul lumii” într-o epocă a dezorientării.
Cele două fețe ale unui geniu: savantul și romancierul
Mircea Eliade a trăit o existență definită de o curiozitate enciclopedică. Opera sa este, în esență, un dialog constant între rigoarea savantului și imaginația debordantă a scriitorului de ficțiune.
-
Istoricul religiilor: Mircea Eliade a sistematizat studiul religiilor, introducând concepte fundamentale precum „hierofania” (manifestarea sacrului în obiecte profane) și „timpul mitic” (illud tempus). El a susținut că omul este, în esența sa, homo religiosus, indiferent dacă acesta se consideră sau nu credincios.
-
Scriitorul de ficțiune: Prin romane precum Maitreyi, Noaptea de Sânziene sau nuvelele sale fantastice, Mircea Eliade a explorat labirintul existenței și tema ieșirii din timp. Literatura sa nu a fost doar o evadare, ci o prelungire narativă a ideilor sale filosofice.
Experiența indiană: transformarea de la Calcutta
Un moment de cotitură în evoluția sa a fost plecarea în India, în 1928, pentru a studia sanscrita și filosofia indiană cu Surendranath Dasgupta. Această perioadă a fost decisivă nu doar pentru cariera sa academică, ci și pentru viața sa personală.
Întâlnirea cu spiritualitatea orientală și scurta, dar intensa poveste de dragoste cu Maitreyi Devi au lăsat urme adânci în proza sa. India i-a oferit lui Mircea Eliade instrumentele pentru a înțelege că sacrul nu este limitat la spațiul european, ci este o experiență universală a condiției umane.
„Teroarea istoriei” și destinul exilatului
După Al Doilea Război Mondial, Mircea Eliade a ales calea exilului, stabilindu-se inițial la Paris, apoi în Statele Unite ale Americii. Departe de țara natală, el a resimțit acut presiunea evenimentelor politice, concept pe care l-a teoretizat sub numele de „teroarea istoriei”. Pentru Mircea Eliade, mitul și simbolul reprezentau singurele modalități prin care omul se putea salva de absurdul și brutalitatea istoriei lineare.
| Concept cheie | Definiție pe scurt | Importanță |
| Hierofanie | Revelația sacrului în realitatea cotidiană. | Explică modul în care oamenii dau sens lumii. |
| Coincidentia Oppositorum | Unirea contrariilor (bine-rău, viață-moarte). | Fundamentul înțelegerii totalității misterului divin. |
| Eterna reîntoarcere | Refacerea ciclică a timpului prin ritual. | Permite omului să scape de moarte și de uitare. |
Controversele și posteritatea: o moștenire complexă
Nici un articol despre Mircea Eliade nu poate ignora perioadele de umbră ale biografiei sale, în special simpatiile politice de extremă dreaptă din anii 1930. Această etapă a rămas o temă de dezbatere aprinsă printre istorici, care pune sub semnul întrebării relația dintre etica omului și valoarea operei savantului.
Cu toate acestea, în 2026, moștenirea sa academică este privită ca un pilon de neclintit. Enciclopedia Religiilor, pe care a coordonat-o, rămâne lucrarea de referință în domeniu. Mircea Eliade ne-a învățat că, într-o lume secularizată, simbolurile nu mor, ci se camuflează în subconștientul nostru, în filmele pe care le vedem, în cărțile pe care le citim și în modul în care celebrăm marile evenimente ale vieții.
Dacă ţi-a plăcut acest articol, urmăreşte Via Cluj TV pe Facebook printr-un Like mai jos:
