Grupul statuar ”Școala Ardeleană”, realizat de Romulus Ladea şi amplasat în faţa Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj va fi repus pe un soclu, după ce societate civilă a reclamat faptul că statuia a fost ridicată de pe soclul său și pusă direct pe jos. Doar că nu va fi soclul original, ci va fi realizat un altul, în urma propunerii făcute de arhitecții care au câștigat concursul de soluții.
Acest concurs de reamenajare urbană a străzii Kogălniceanu a fost câștigat de MOSSFERN ARHITECTURĂ, coautori: Lázár Csaba, Perju Mădălina Simona, Macalik Arnold Ernő, Vass Dániel, Pop Vlad Bogdan, Vajna Botond Szilárd, Molnár Attila, Szilágyi-Bartha József.
Vedeți AICI întreaga propunere de reamenajare urbană.
Însă plasarea grupului statuar pe un alt soclu decât cel original a iscat și mai multe discuții și controverse.
”Ceea ce m-a speriat cel mai tare este că primarul Emil Boc, care a luat act de protestele publicului, a declarat că va fi realizat un alt soclu, adecvat noului context. Această propunere este complet inacceptabilă, deoarece ansamblul demolat a fost gândit în mod special pentru acest grup statuar. Nu există alternativă!
Vechiul ansamblu se poate integra și în noul context cu dale de granit, care e suficient de neutru și care, așa după cum va găzdui toate căsuțele și standurile cu produse de pe la diverse evenimente, va suporta și esplanada Școlii Ardelene. Iar dacă trebuie deviată cu câțiva metri vreo pistă de biciclete în noua situație, îi invit pe specialiștii angrenați în proiect să rezolve cât mai rapid acest lucru. Toate astea ca să nu mai vorbim despre cerința legală și de bun simț care ne interzice să modificăm forma originală a unor monumente. Bine că un clujean care stă în centru nu poate să-și modifice nici ancadramentele de la ferestre, dar primăria are voie să refacă din temelii aspectul unui simbol al orașului. Iar în acel ansamblu totul este monument. Inclusiv brazii!
Am promis că voi reveni asupra brazilor, pentru că dispariția lor dă naștere unei probleme majore de adecvare stilistică și de perspectivă. Aici nu este vorba despre un ABC ecologist, cum spune primăria, că scoatem 2 brazi și punem 4,5 platani. Este o chestiune mult mai serioasă, care nu poate fi remediată cu paleative. Dacă vă uitați pe Google Maps, veți observa că ansamblul este situat între clădirea centrală a Universității și Casa Universitarilor. Două edificii remarcabile, primul construit sub Franz Joseph, între anii 1893-1902, într-un stil istorist, neo-renascentist, al doilea în perioada 1934-1937, în timpul domniei lui Carol al II-lea, în maniera cubismului arhitectonic interbelic. Stilistic vorbind, aceste două creații foarte reușite se potrivesc însă între ele cam cum s-au potrivit românii cu ungurii în secolul pomenit. Nu prea merg împreună. Este și acesta un aspect din istoria fascinantă a trecutului arhitectonic (și nu numai) al acestui oraș.
Ironia istoriei a făcut însă ca arhitecții din vremea lui Ceaușescu – care știau și ei destulă meserie și care tot în orașul-comoară au creat și care sunt bunicii IT-iștilor din orașul de cinci stele de astăzi – să ofere o rezolvare excelentă acestei probleme, cu ocazia amplasării grupului statuar al lui Ladea, în 1973. Ruptura stilistică din colțul respectiv a fost dizolvată de ansamblul care umplea acel spațiu cu un element major de legătură, care consonează cu ambele clădiri învecinate și armonizează perspectiva stilistică pe toată axa străzii Kogălniceanu.
Statuile singure nu rezolvă nimic în acest sens, pentru că elementul cel mai important au fost brazii. Sigur, ei erau esențiali în primul rând pentru monument. Ce poate fi mai frumos și mai sugestiv ca deasupra corifeilor Școlii Ardelene să se înalțe doi brazi falnici, care le veghează șederea meditativă sub stelele spațiului transilvan! Pe de altă parte, în spatele grupului statuar se înalță verticala turnului Casei Universitarilor, care e chiar nepotrivită în acel context și deranjează perspectiva spre Biserica Reformată, ceva de genul Shard-ului conturat peste Podul Londrei. Or toată această deficiență era remediată de cei doi brazi care se profilau pe acel perete sec și înalt, rimau perfect cu verticala acestuia și îi dădeau viață indiferent de anotimp, pentru că erau conifere (știți, chestiile alea veșnic verzi, la care nu le cad frunzele toamna). Așadar, domnilor dragi, aici este vorba despre o întreagă istorie pe care o ștergeți cu buretele dacă nu refaceți monumentul exact așa cum a fost și dacă nu plantați la loc cei doi brazi, care să crească măcar pentru copiii noștri”, scrie istoricul Sorin Mitu.
”Mi se pare că Ladea a construit de fapt o Agora. Iar ceea ce numim “soclu” e aici de fapt o mică piaţetă, pe care urci şi intri în dialog efectiv cu cei trei cărturari, pătrunzi privilegiat în spaţiul lor de dialog. Şi nu ar merge în nici un caz să pui această statuie aşa cum e făcută ea pe un soclu de tip cub, la înălţime. De fapt, singurul soclu potrivit e cel care era acolo…”, a scris teologul, psihologul, doctor în științe politice, Ion Cosmovici.
Dacă ţi-a plăcut acest articol, urmăreşte Via Cluj TV pe Facebook printr-un Like mai jos:
