O călătoare din Cluj-Napoca a relatat pe rețelele sociale două incidente petrecute în autobuzul 9, unde a fost hărțuită de șofer, iar ulterior a intervenit pentru a proteja o tânără agresată verbal de un pasager, sub privirile nepăsătoare ale celorlalți.
În loc să rămână tăcută, autoarea a ales să intervină, să protejeze și să vorbească despre ce s-a întâmplat. Mărturia ei reamintește că tăcerea nu este o soluție și că reacția promptă și fermă poate face diferența pentru cei care nu se pot apăra singuri.
„Autobuzul 9 (22.08.2025)
ALEG SĂ NU TAC. Aleg să nu permit agresiunea și hărțuirea.
Astăzi, în autobuzul 9, șoferul a considerat că nu m-am grăbit suficient să urc, așa că a apăsat butonul de închis ușile fix când am pus piciorul drept pe treaptă, ca să se asigure că mă prinde între uși, să-mi dea o lecție. Apoi a ridicat tonul și a încercat să-mi țină un discurs despre „cum să mă grăbesc pe viitor”. Mi-am dat seama că nu e în regulă ce se întâmplă și i-am pus o limită clară, cerându-i să lase tonul ridicat și să se oprească.
Apoi și-a găsit un alt pasager, la fel de amărât și plin de furie, cu care a început să vorbească tare, pentru toată lumea, despre „educația din ziua de azi” (adică noi, ceilalți, eram needucați – v-ați prins, sunt convinsă).
Peste puțin timp, la o trecere de pietoni, o femeie traversa. Acelasi sofer a început să îi facă diverse semne și să îi strige: „Ești super!”. Femeia, confuză, întreba „Ce?”, neînțelegând de ce se ia șoferul de ea, când nu făcea decât să traverseze pe verde. El a continuat să strige: „Ești super!”, „Arăți super!”. Femeia a traversat derutată, fără să priceapă ce se întâmplă.
Partea II a călătoriei cu autobuzul 9
În spatele meu, un bărbat de aproximativ 50 de ani se lua de o fată de circa 20 de ani (de față fiind și fiul bărbatului – adolescent). Am auzit cum bărbatul îi zice fetei:
– „Și, ce sport ai făcut?”
Fata nu răspundea.
Bărbatul continuă:
– „Uite-te la ea, că nu mai zice nimic.” Și a insistat să îi facă remarci și avansuri, chiar de față cu fiul său – oferindu-i astfel un exemplu direct de normalizare a unui comportament abuziv față de femei.
Fata părea că intrase în freeze: se uita pierdută pe geam, fără să scoată un cuvânt și fără să se miște. Din lipsa ei de reacție și din privirea fixată spre geam mi-am dat seama că nu e bine și că nu se poate apăra.
M-am întors și l-am privit fix pe bărbat, ca să înțeleagă că voi interveni dacă nu se oprește. Cum nu s-a lăsat descurajat, am pus mâna pe umărul fetei și i-am spus:
– „S-a eliberat un loc aici, în față, dacă vrei să vii.”
Fata s-a ridicat aproape teleghidată, a venit în față și, cu panică în privire, a zis doar:
-“Mulțumesc”. I-am zâmbit și i-am dat din cap, ca să știe că nu e singură. Bărbatul s-a oprit, neavându-și victima în față. Pentru o clipă m-am gândit că aș putea primi o palmă în ceafă sau altă agresiune pentru intervenție, dar mi-am zis repede: ALEG SĂ NU ÎMI FIE FRICĂ, orice ar fi. Și m-am liniștit.
Două stații mai încolo am coborât împreună cu fata. Ea tot repeta „Mulțumesc”, părea încă blocată în starea de șoc și nu găsea alte cuvinte. I-am spus câteva lucruri de încurajare, iar apoi am mers fiecare mai departe.
Știu că lumea trece prin multe schimbări, că există suferință și frustrări acumulate – care izbucnesc în exterior prin comportamente abuzive. Nu scriu despre astfel de lucruri, însă acum ALEG SĂ NU TAC. ALEG SĂ NU ÎMI FIE FRICĂ să acționez, să intervin unde văd abuz sau hărțuire, mai ales îndreptată spre femei.
Faptul că nu am mușchiul la braț la fel de mare ca al unui bărbat nu înseamnă că voi alege să tac.
Când vine vorba despre siguranța și respectul pentru femeie, ALEG SĂ NU TAC.
Vă rog, când vedeți astfel de situații – să nu ne prefacem că nu le vedem. Să intervenim într-un mod cumpătat și potrivit situației. Putem schimba pozitiv viața cuiva”, a transmis tânăra pe o rețea de socializare.
Vezi și: Accident rutier pe Bulevardul Muncii – două persoane transportate la spital
Dacă ţi-a plăcut acest articol, urmăreşte Via Cluj TV pe Facebook printr-un Like mai jos:
