Peste 250.000 de profesori, educatori și personal din școli și universități cer intervenția președintelui Nicușor Dan pentru a opri măsuri care ar putea duce la concedieri masive, comasarea școlilor și scăderea calității învățământului. Într-o scrisoare oficială, trei mari federații ale angajaților din educație (FSLI, FSE „Spiru Haret” și Alma Mater) trag un semnal de alarmă pentru blocarea măsurilor legislative cu impact devastator asupra întregului sistem educațional.
Liderii sindicali cer intervenția urgentă a președintelui Nicușor Dan pentru a opri ceea ce ei numesc „un atac la adresa educației”: tăieri de posturi, clase mai aglomerate, școli comasate, condiții mai grele de muncă pentru dascăli și accentuarea deficitului de personal calificat.
Publicăm, mai jos, scrisoarea integrală adresată președintelui, care explică în detaliu problemele și solicitările sindicatelor. Este un apel care privește pe toți: părinți, elevi, profesori și decidenți.
„Federația Sindicatelor Libere din Învățământ, Federația Sindicatelor din Educație
SPIRU HARET și Federația Națională Sindicală ALMA MATER, în numele celor peste
250.000 de salariați din învățământ ale căror drepturi și interese le reprezintă, vă solicită
sprijinul în vederea soluționării problemelor cu care se confruntă personalul din
învățământul preuniversitar și superior, generate de măsurile politice pentru diminuarea
deficitului bugetar adoptate de Guvern, cu consecințe deosebit de grave asupra angajaților
din învățământ și a beneficiarilor educației.
Ne referim, desigur, la Legea privind unele măsuri fiscal-bugetare, care, printr-o serie
de articole (respectiv: art. LIII, art. LIV, art. LV, art. LVI, art. LVIII, art. LIX), modifică și
completează dispozițiile Legii învățământului preuniversitar nr. 198/2023 și ale Legii
învățământului superior nr. 199/2023, cu efecte dezastruoase asupra salariaților din
învățământ și a actului educațional,.
Textele respective reglementează: majorarea efectivelor de elevi, preșcolari și/sau
antepreșcolari în raport de care unitățile de învățământ au personalitate juridică;
majorarea efectivelor de elevi, preșcolari și/sau antepreșcolari la clasă/grupă; instituirea
unui tarif la plata cu ora la un nivel mult inferior celui existent în prezent; modificarea
normei didactice de predare-învăţare-evaluare, de instruire practică şi evaluare curentă în
sensul creșterii acesteia cu 2 ore săptămânal; limitarea degrevărilor pentru personalul
didactic de conducere, de îndrumare și de control la cel mult jumătate din norma didactică
suplimentară; etc.
În cazul în care nu se va proceda la eliminarea prevederilor respective, printre efectele
care vor afecta sistemul de învățământ preuniversitar evidențiem:
1. Dispariția a cel puțin 15.000 de norme/posturi didactice, cu riscul ca, începând cu
1 septembrie, mii de cadre didactice să rămână fără serviciu.
2. Dispariția a sute de unități de învățământ, existând riscul concedierii personalului
didactic auxiliar și administrativ încadrat la nivelul unităților care vor fi comasate;
3. Revenirea la efectivele de elevi/preșcolari „istorice” și comasări de grupe/clase,
având drept consecință scăderea calității actului educațional și reducerea numărului de
norme/posturi;
4. Imposibilitatea atribuirii orelor rămase libere în regim de plata cu ora, din cauza
remunerației derizorii (prin scăderea cu peste 50% a tarifului), ceea ce va compromite
specializările și disciplinele deficitare în resursă umană; dacă nu există profesori dispuși să
predea aceste discipline, în regim de plată cu ora, elevii vor fi lipsiți de acces la aceste materii,
ceea ce ar afecta diversitatea și echilibrul programei școlare;
5. Imposibilitatea practică și obiectivă de desfășurare a activității de către personalul
didactic de conducere, de îndrumare și de control (atât activitatea la catedră, cât și cea
specifică funcției deținute).
Practic, Executivul a introdus în Lege textele respective, având la bază date pur
contabile prezentate de Ministerul Educației și Cercetării, fără a ține cont de realitatea din
sistem, de posibilitățile reale ale sistemului de a face față unor asemenea schimbări si de
opiniile specialiștilor în științele educației.
Măsurile adoptate au efecte directe asupra personalului din învățământ: apariția unui
număr mare de noi completări de normă, de restrângeri de activitate; completările de normă, precum și transferul personalului pentru restrângere de activitate sau la cerere pentru apropiere de domiciliu realizate în etapele corespunzătoare din calendar să fie sub semnul întrebării; dispariția unui număr mare de posturi la nivel național, ceea ce face să nu mai existe concordanță între posturile publicate pentru ocupare la examenul de titularizare și cele existente, în fapt, la nivelul unităților de învățământ; creșterea numărului de ore de predare prestate de persoane fără studii corespunzătoare etc.
Argumentul precum că în sistemul educațional există peste 30000 de norme plătite în
regim de plata cu ora și, drept urmare, sunt suficiente posturi pentru soluționarea noilor
completări de normă sau a restrângerilor de activitate, nu este unul care poate fi acceptat
deoarece:
– normele nu sunt uniform distribuite pe unități școlare sau pe discipline;
– majorarea normei didactice la învățători nu influențează cu nimic dispariția normelor în
regim de plata cu ora pentru această categorie, deoarece ei sunt angajați pe post și nu pe
normă didactică de predare; având în vedere că, din cele peste 30000 de posturi în regim
de plata cu ora, aproximativ 2200 sunt ocupate de educatoare și învățători, care sunt
angajați pe post, rămân aproximativ 28000 de posturi în regim de plata cu ora care,
ipotetic, ar putea fi ocupate de cei cărora li se mărește norma;
– sunt multe unități unde nu există ore atribuite în regim de plata cu ora; în aceste situații,
fie vor intra profesorii titulari în restrângere de activitate, pentru că nu au cum să aibă
catedra de 20 de ore, fie li se va diminua salariul. Completarea la alte școli este mai mult
decât incertă, deoarece este foarte probabil să nu mai fie ore disponibile sau pot fi la
distanțe apreciabile, costurile pentru navetă fiind mai mari decât cuantumul celor două
ore;
– multe norme plătite în regim de plata cu ora provin din normele directorilor de unități
școlare și a inspectorilor școlari (peste 5000 de astfel de posturi) degrevați; toate aceste
posturi nu pot fi ocupate de către personalul aflat în restrângere de activitate.
Reducerea numărului de norme didactice a fost prezentată ca o măsură de
eficientizare, când, de fapt, ea va conduce la: scăderea calității actului educațional, apariția
șomajului în rândul cadrelor didactice și descurajarea tinerilor să aleagă o carieră didactică,
văzând-o ca pe un domeniu incert și lipsit de siguranță, ceea ce va agrava criza de personal
calificat pe termen lung; supraîncărcarea profesorilor rămași – cei care își păstrează posturile
vor fi nevoiți să preia un volum mai mare de muncă, inclusiv ore suplimentare și
responsabilități extra-curriculare, ceea ce poate duce la epuizare profesională (burnout),
scăderea motivației și, implicit, la o deteriorare a calității predării.
Comasarea unităților de învățământ, deși argumentată prin eficiență, va avea efecte
negative semnificative:
• distanțe mai mari pentru elevi și acces redus la educație (închiderea școlilor mici,
mai ales în mediul rural, ar forța elevii să parcurgă distanțe considerabile pentru a
ajunge la unitățile comasate; acest lucru implică costuri suplimentare de transport,
timp pierdut, și va genera abandon școlar, în special pentru elevii din familii
defavorizate);
• dezintegrarea comunităților locale – desființarea unităților de învățământ ar duce
la slăbirea coeziunii sociale, la pierderea identității locale și la o deteriorare generală
a vieții comunitare, deoarece un punct de referință important dispare;
• concedierea personalului didactic auxiliar și impact social – pe lângă cadrele
didactice, personalul didactic auxiliar și administrativ ar fi, de asemenea, afectat de
concedieri; aceasta ar amplifica problemele sociale și economice în zonele
defavorizate, având în vedere că aceste posturi sunt adesea esențiale pentru
familiile din comunitățile mici.
Mărirea numărului de elevi în clase, prezentată ca o măsură de eficiență, are
dezavantaje majore:
– scăderea drastică a calității actului educațional și individualizării; clasele cu un
număr mare de elevi fac aproape imposibilă o abordare didactică personalizată; profesorul
nu poate oferi suficientă atenție fiecărui elev, nu poate identifica rapid dificultățile de
învățare și nu poate adapta metodele didactice la stilurile individuale de învățare; aceasta
duce la o învățare superficială și la performanțe școlare mai slabe;
– dificultăți în gestionarea clasei/grupei și creșterea stresului; un număr mare de
preșcolari/elevi într-o clasă crește considerabil provocările legate de gestionarea disciplinei
și a dinamicii grupului; profesorii sunt supuși unui stres suplimentar, încercând să mențină
ordinea și să predea eficient într-un mediu aglomerat, ceea ce poate afecta și sănătatea lor
mintală și fizică;
– limitarea activităților interactive și a metodelor moderne de predare: metodele
didactice moderne, care implică lucrul în grupuri mici, proiecte, experimente sau dezbateri,
devin dificil de implementat în clasele supraaglomerate; profesorii sunt forțați să revină la
metode frontale, tradiționale, care nu stimulează gândirea critică și creativitatea elevilor,
limitând potențialul de dezvoltare al acestora.
Afirmații de tipul „au fost și clase cu 35-40 și a fost în regulă” nu reprezintă un argument,
ci demonstrează lipsa de profesionalism și desconsiderarea sistemului educațional.
Încărcarea excesivă a personalului de conducere și control are efecte negative asupra
întregului sistem prin: neglijarea rolului didactic și managerial esențial; absența mentoratului și a sprijinului pentru profesori; decizii administrative superficiale și ineficiente etc.
Ministerul Educației și Cercetării trebuie să înțeleagă că și director sau inspector eficient și
profesor care să-și îndeplinească, în același timp, atribuțiile care revin unui profesor, nu
aduce plus valoare în sistem, ci din contră.
Toate aceste contraargumente evidențiază faptul că măsurile de „eficientizare” pot
avea un cost mult mai mare pe termen mediu și lung, afectând direct calitatea educației și
statutul profesional și social al angajaților din învățământ și viitorul beneficiarilor primari.
Excelență,
Ne adresăm Domniei Voastre, în calitate de mediator între stat și societate, pentru a
veni în sprijinul învățământului românesc, prin blocarea măsurilor anti-educație cuprinse în
Legea privind unele măsuri fiscal-bugetare.
În speranța că veți da curs solicitării noastre, vă asigurăm, domnule Președinte, de
întreaga noastră considerație.”
Vezi și: Profesorii, apel către Cotroceni: Nu promulgați legea care lovește educația!
Sindicatele din educație protestează împotriva modificărilor din învățământ
Dacă ţi-a plăcut acest articol, urmăreşte Via Cluj TV pe Facebook printr-un Like mai jos:
