Aproape un milion de români cu dizabilități trăiesc într-o societate în care 66% dintre persoanele fără dizabilități nu știu cum să interacționeze cu ei, arată studiul efectuat de CED România și Accenture.
- Pentru 68% dintre persoanele fără dizabilități intervievate în studiu, cel mai important este ca persoanele cu dizabilități să primească mai mult sprijin de la stat. Aceasta în timp ce 82% dintre persoanele cu dizabilități spun că cel mai important pentru ele este să fie implicate în activități sociale. Aparținătorii lor confirmă aceeași prioritate, în proporție de 86%.
- 71% dintre persoanele fără dizabilități intervievate sunt de părere că sprijinirea persoanelor cu dizabilități este responsabilitatea familiei apropiate și doar 33% văd acest rol ca aparținând societății în general.
Rezultatele studiului trag un semnal de alarmă cu privire la importanța schimbării atitudinii de spectator în societate și a alinierii între așteptările societății cu privire la dificultățile cu care se confruntă persoanele cu dizabilități și nevoile reale ale acestora. Lipsa unei sincronizări poate duce la stagnarea progresului în integrare sau la inițiative ineficiente.
Diferențe de percepție asupra nevoilor și bariere în interacțiune
În ierarhia nevoilor persoanelor cu dizabilități, 68% dintre persoanele fără dizabilități consideră că este mai important pentru persoanele cu dizabilități să primească sprijin de la stat, iar 66% sunt de părere că prioritară este consilierea psihologică. În oglindă, persoanele cu dizabilități prioritizează nevoi concrete de interacțiune socială: 82% dintre acestea apreciază că activitățile sociale sunt esențiale pentru o viață de calitate, în timp ce 72% subliniază importanța activităților culturale și recreaționale.
Totodată, în timp ce 85% dintre persoanele fără dizabilități intervievate consideră că principalul responsabil în integrarea persoanelor cu dizabilități trebuie să fie statul și doar 33% apreciază că și societății îi revine această responsabilitate, 47% dintre persoanele cu dizabilități sunt de părere că și ceilalți ar trebui să își îmbunătățească nivelul de implicare. Aparținătorii sunt și mai drastici în această privință: 72% susțin necesitatea unui sprijin crescut din partea comunității.
La nivel de atitudini în mediul profesional, societatea se arată deschisă:
61% dintre cei intervievați nu ar fi deranjați de angajarea persoanelor cu dizabilități în compania în care lucrează.
În plus, dacă ar avea un coleg cu dizabilități, 94% dintre persoanele fără dizabilități intervievate au declarat că ar dori să cunoască persoana dincolo de dizabilitate, iar 87% s-ar implica activ în integrarea acesteia în echipă. Sunt semnalate însă și temeri legate de interacțiune:
- 51% se simt nesigure despre cum să ofere ajutor în mod adecvat;
- 31% ar păstra distanța de teamă să nu greșească.
Pentru prima dată în România, un studiu analizează în oglindă trei perspective esențiale pentru înțelegerea provocărilor cu care se confruntă persoanele cu dizabilități: a societății (persoane fără dizabilități), a persoanelor cu dizabilități și a aparținătorilor acestora. Studiul a fost realizat de Asociația CED România Centrul de Excelență prin Diversitate și Accenture, cu susținerea European Accessibility Resource Centre AccessibleEU, una dintre inițiativele-cheie ale Comisiei Europene în cadrul Strategiei europene pentru drepturile persoanelor cu dizabilități 2021-2030, și scoate în evidență o serie de bariere sociale și de percepție care îngreunează integrarea socială a persoanelor cu dizabilități din România.
Vezi și:
Diagnostic politic și social, cu profesorul Ciprian Mihali: trăim sau nu o idiocrație?
Guvernul prelungește plafonarea prețurilor la polițele RCA
Dacă ţi-a plăcut acest articol, urmăreşte Via Cluj TV pe Facebook printr-un Like mai jos:
