În anul 2010, judecătorul Cristi Danileț a instrumentat cazul deflagrației din Zalău, unde un bloc a explodat din cauza unor scăpări repetate de gaze. Urmările au fost dramatice: morți, răniți, pierderea locuințelor și distrugerea completă a clădirii.
În timpul procesului, unul dintre inculpați — reprezentant al companiei de gaze — a rostit o frază care rămâne actuală și astăzi: „România stă pe o bombă.”
Această afirmație reflectă o realitate îngrijorătoare. Potrivit contractelor de privatizare din anii 2000, companiile de distribuție a gazelor erau obligate să înlocuiască anual mii de kilometri de conducte. În practică, din lipsă de fonduri, aceste înlocuiri nu se realizează la timp. În locul modernizării rețelelor, companiile preferă intervențiile punctuale – „peticiri” – doar atunci când apar reclamații.
Un model repetitiv al neglijenței
Cristi Danileț a urmărit de-a lungul anilor mai multe cazuri similare și a observat un tipar clar: defecțiuni nerezolvate, reacții întârziate ale companiilor și tragedii care puteau fi evitate. În cele mai multe situații, deflagrațiile au fost cauzate de fisuri, coroziune sau lipsa verificărilor periodice ale rețelelor publice de gaze.
Multe dintre victime raportaseră anterior miros de gaz, însă intervențiile au fost tardive sau insuficiente. În plus, lipsa mercaptanului (substanța care dă mirosul specific gazului) face imposibilă detectarea rapidă a scăpărilor. Dispeceratele companiilor tratează uneori cu superficialitate sesizările, iar în unele localități acestea lipsesc cu desăvârșire.
Cazuri de explozii provocate de scăpări de gaze
Istoria recentă a României consemnează numeroase tragedii similare:
-
București (1998, cartierul Tei): 7 morți din cauza unei fisuri în rețeaua de distribuție – vina Romgaz.
-
Reșița (1999): o persoană decedată, patru grav rănite – echipa Romgaz a verificat instalația, dar nu a constatat nereguli înaintea exploziei.
-
Ploiești (2000): un mort, doi răniți, cauză: conductă fisurată.
-
Zalău (2007): două decese și o scară de bloc distrusă; locatarii reclamaseră mirosul de gaz timp de doi ani, fără intervenție din partea E.ON Gaz.
-
Iași (2016): doi morți, 11 răniți; cauza – acumulare de gaze în subsol provenită de la o conductă fisurată.
-
București (2025, Calea Rahovei): 2 morți, 13 răniți, zeci de apartamente distruse; structura blocului a fost compromisă complet, fiind necesară demolarea.
Analiza cauzelor și a responsabilităților
Toate aceste cazuri au evidențiat deficiențe majore în gestionarea rețelelor de gaze naturale. Conform legislației, conductele trebuie verificate periodic, iar cele depășite ca durată de viață trebuie înlocuite. În realitate, multe dintre ele datează din anii ’70-’80 și prezintă un risc permanent.
Experții de la INSEMEX Petroșani au confirmat în repetate rânduri că o concentrație de 9,5% metan în aer poate declanșa o explozie devastatoare printr-o simplă scânteie. În lipsa unei reacții rapide, o scurgere minoră se poate transforma într-un dezastru.
Ce pot face autoritățile și cetățenii
Inspectoratul pentru Situații de Urgență (IGSU) recomandă verificarea periodică a instalațiilor și menținerea aerisirii spațiilor închise, în special în subsolurile blocurilor. Populația este încurajată să sesizeze imediat mirosul de gaz și să evite orice sursă de foc sau electricitate până la sosirea specialiștilor.
Cazurile Zalău, Bacău și Iași au dus la modificări legislative prin care companiile de gaze pot fi trase la răspundere civilă și penală pentru lipsa intervenției. Totuși, specialiștii avertizează că fără investiții consistente în infrastructură și o cultură reală a siguranței, tragedii similare se pot repeta.
Sursa: cristidanilet.ro
Vezi și:
Dacă ţi-a plăcut acest articol, urmăreşte Via Cluj TV pe Facebook printr-un Like mai jos:
