Ziua de 1 Decembrie a fost proclamată Ziua Națională a României de către nomenclaturiștii care au confiscat Revoluția Română din 1989, de teamă că românii ar fi putut să ceară revenirea la situația anterioară instaurării comunismului. Încă de la proclamarea independenței de stat a României, în 1877, Ziua Națională a fost 10 Mai. Este vorba de ziua simbolică a creării Dinastiei Române, în 1866, de ziua în care a fost proclamată independența, în 1877, și de ziua în care Carol I a fost încoronat ca prim Rege al României. O eventuală revenire la serbarea Zilei Naționale în 10 Mai ar fi ridicat și chestiunea restaurării monarhiei constituționale, o variantă legitimă și azi pentru România.
Tocmai de aceea, Ion Iliescu și ciracii săi au proclamat drept Zi Națională ziua de 1 Decembrie 1918. Această zi a fost potopită de valuri de festivism siropos, pentru a-i oculta tocmai pe cei care au făcut posibilă înfăptuirea Marii Uniri. Pentru nomenclaturiștii care au confiscat Revoluția din 1989, figurile centrale ale Unirii aveau numeroase defecte. Regele Ferdinand I și Regina Maria ai României erau tocmai bunicii Regelui Mihai I, pe care neocomuniștii încercau să îl împiedice să revină în țară. Iar cei mai semnificativi lideri ai românilor ardeleni, Iuliu Maniu și Iuliu Hossu, aveau un triplu defect: erau greco-catolici, în condițiile în care regimul comunist a interzis Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, erau monarhiști și fuseseră martirizați în închisorile comuniste tocmai de către colegii din Partidul Comunist Român ai lui Ion Iliescu.
Pelteaua naționalistă care a inundat semnificația zilei de 1 Decembrie a dus la situația revoltătoare în care discipolul și urmașul lui Iuliu Maniu la conducerea PNȚCD, Corneliu Coposu, era huiduit la Alba Iulia de masele abrutizate de propaganda neocomunistă. Și tot din această cauză este dificil să dezgropăm adevăratul sens al acestei zile.
Însă acest lucru nu este imposibil. Istoricul Ionuț Vida-Simiti și-a asumat rolul de a spune lucrurilor pe nume. El consideră că este un afront la adresa corifeilor Marii Uniri să pretindem că istoria nu ar fi putut avea alt curs, pentru că acest lucru înseamnă să ignorăm total eforturile lor uriașe, precum și riscurile considerabile asumate de cei care au făcut posibilă Unirea.
Ionuț Vida-Simiti mai atrage atenția că actul de la 1 Decembrie 1918 a fost o Unire cu Regatul României, înfăptuită de românii ardeleni prin voința și forțele lor proprii, înainte ca Armata Regală Română să fi intrat în Alba Iulia, locul în care a fost luată această decizie. Mai mult, hotărârea de Unire a fost luată în conformitate cu legislația maghiară în vigoare în acel moment.
De asemenea, istoricul clujean este de acord cu teza exprimată de decanul Facultății de Istorie și Filosofie a Universității Babeș-Bolyai, profesorul Ovidiu Ghitta. Acesta a afirmat că decizia referitoare la Unire, precum și mobilizarea românilor ardeleni s-au produs într-un interval foarte scurt. Practic, totul a început în data de 11 noiembrie 1918, atunci când ultimul împărat austro-ungar, Fericitul Carol de Habsburg, a renunțat la exercitarea prerogativelor sale de monarh al Dublei Monarhii. Românii ardeleni au luat decizia de a se desprinde de Ungaria și de a se uni cu Regatul României, lucru înfăptuit la 1 Decembrie 1918.
În acest interval scurt, românii s-au mobilizat pe structura Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică. Și această pentru că ierarhii ortodocși din Transilvania erau compromiși de blestemele aruncate asupra trupelor române care trecuseră Carpații în 1916. Principala voce a unioniștilor a devenit ziarul ”Unirea” al Mitropoliei Greco-Catolice din Blaj. De aceea, la 1 Decembrie 1918, tânărul episcop greco-catolic de Gherla, PS Iuliu Hossu, azi Fericit al Bisericii Catolice, a fost cel desemnat să vestească mulțimii adunate la Alba Iulia decizia Unirii.
Discursul său a intrat în cărțile de istorie, după căderea comunismului:
„Fraților, ceasul împlinirii vremii este acesta. Când Dumnezeu atotputernicul rostește prin poporul său credincios dreptatea sa, însetată de veacuri, astăzi, prin hotărârea noastră, se înfăptuiește România Mare, una și nedespărțită.
Rostim fericiți, toți românii fericiți de pe aceste plaiuri, ne unim pe veci cu țara mamă, România. Vă reamintiți când prin sutele de spitaluri, în zilele de întunecare, vă vesteam că va învinge dreptatea?”, spunea Iuliu Hossu.
Alba Iulia: De ce Cetatea Marii Uniri?
Alegerea orașului Alba Iulia nu a fost una întâmplătoare, ci una profund simbolică. Orașul era capitala istorică unde, în 1600, Mihai Viteazul intrase triumfător ca unificator al celor trei țări române. Tot aici, în 1785, liderii răscoalei țărănești, Horea și Cloșca, au fost martirizați pentru idealurile de libertate.
Cetatea bastionară a devenit astfel „Ierusalimul neamului românesc”, locul unde suferința trecutului trebuia să se transforme în speranța viitorului.
Desfășurarea Adunării Naționale
În dimineața zilei de 1 decembrie, atmosfera în Cetatea Alba Carolina era una electrizantă. 1.228 de delegați oficiali, din toate categoriile sociale, cultele religioase și asociațiile profesionale, s-au reunit în Sala Cazinoului (astăzi Sala Unirii).
Vasile Goldiș, ideologul mișcării naționale, a dat citire Rezoluției Unirii, un document de o modernitate surprinzătoare pentru acea epocă. Rezoluția nu proclama doar unirea, ci și:
-
Deplina libertate națională pentru toate popoarele conlocuitoare.
-
Votul universal, egal, direct și secret pentru ambele sexe (o premieră în regiune).
-
Libertatea presei și dreptul de asociere.
-
Reforma agrară radicală.
Pilonii Unirii: Diplomație și Armată
Marea Unire nu a fost doar rezultatul unei adunări populare, ci încununarea unui proces complex care începuse în Basarabia (27 martie 1918) și continuase în Bucovina (28 noiembrie 1918).
Efortul a fost susținut de figuri providențiale:
-
Regele Ferdinand I „Întregitorul” și Regina Maria, „mama răniților”, care au crezut neîncetat în integritatea teritorială a țării.
-
Ion I.C. Brătianu, a cărui diplomație tenace a asigurat recunoașterea internațională a noilor granițe.
-
Iuliu Maniu și Alexandru Vaida-Voevod, liderii ardeleni care au gestionat tranziția politică în momente de maximă incertitudine.
Moștenirea de la 1 Decembrie
Actul de la Alba Iulia a marcat nașterea României Mari, un stat care cuprindea aproape toți românii într-o singură entitate politică. Deși anii care au urmat au adus provocări imense, spiritul de la 1918 a rămas fundamentul democrației și al conștiinței naționale românești.
Bibliotecă asistată de tehnologie, deschisă elevilor Liceului Teoretic Elf din Cluj
Dacă ţi-a plăcut acest articol, urmăreşte Via Cluj TV pe Facebook printr-un Like mai jos:
