România de azi nu mai seamănă, din punct de vedere al diversității etnice și religioase, cu Regatul României Mari. Statul român din perioada interbelică avea o proporție mai mică a populației românești și procente semnificativ mai mari ale unor comunități naționale minoritare.
În componența României Mari se regăseau teritorii pierdute în anul 1940 și nerecuperate până acum, precum Basarabia, Bucovina de Nord, Ținutul Herța sau Cadrilaterul. Toți membrii acestei societăți complexe au fost nevoiți să dezvolte strategii de conviețuire etnică, pe care încercăm să le înțelegem, pentru a ști cum s-a transformat societatea noastră de azi, spun istoricii Marius Turda și Răzvan Părăianu, prezenți emisiunea România Via Cluj.
În 1930, românii reprezentau mai puțin de 72 la sută, iar maghiarii reprezentau aproape 8 la sută din totalul populației. Germanii și evreii aveau fiecare aproximativ 4 la sută, ucrainenii erau aproximativ 3 la sută, rușii erau 2 la sută, la fel ca și bulgarii, iar turcii reprezentau aproape 1 la sută din totalul populației României Mari.
În acea perioadă, Regatul României încerca să integreze noile regiuni care se uniseră în anul 1918: Basarabia, Bucovina, Transilvania, Maramureșul, Crișana și Banatul. Nici Cadrilaterul, anexat în 1913, nu era pe deplin integrat.
În toate aceste noi regiuni românești, diversitatea etnică și confesională era mult mai mare decât în teritoriile Vechiului Regat. 35 la sută dintre membrii minorităților naționale nu cunoșteau limba română. Mai mult, orașele erau mai cosmopolite decât satele. În 1930, peste 100.000 de locuitori aveau doar Bucureștiul, Chișinăul, Cernăuțiul, Iașiul, Clujul și Galațiul.
Evreii, germanii și maghiarii aveau o proporție de populație urbană mult mai mare decât românii. În anumite zone, precum Secuimea sau Cadrilaterul, românii se aflau în minoritate.
Acest tablou s-a transformat radical. Pe de o parte, România a pierdut anumite teritorii, împreună cu comunitățile naționale care locuiau în ele. De asemenea, au existat ororile Holocaustului, îndreptate împotriva evreilor și romilor, precum și un adevărat comerț cu sclavi din perioada comunistă. Statul comunist a vândut evreii și germanii, iar statul postcomunist a încurajat emigrarea maghiarilor și a germanilor care rezistaseră tăvălugului comunist.
Această temă a strategiilor de conviețuire etnică a fost dezbătută și în cadrul unei conferințe organizate de Mathias Corvinum Collegium.
Dacă ţi-a plăcut acest articol, urmăreşte Via Cluj TV pe Facebook printr-un Like mai jos:
