În lumina evoluției societății moderne, termenul de „bătăuș” nu mai este doar o amintire izolată din vremurile școlare, ci a devenit un fenomen înțeles într-o formă mult mai amplă: „bullying”. Bullyingul adăpostește sub o umbrelă vastă hărțuirea verbală, agresiunea fizică și manipularea psihologică. Din păcate, România se confruntă tot mai mult cu acest fenomen în școli. Potrivit unui raport al Salvați Copiii, „procentul elevilor care au fost victime ale bullyingului a crescut de la 29% în 2016, la 49% în 2022”.
Astăzi, ideea că bătăușul din colțul clasei sau din curtea școlii face parte dintr-o etapă inevitabilă a copilăriei, nu este doar învechită, ci și periculos de ignorat.
Dincolo de rănile fizice, se strecoară și urmele adânci ale suferinței psihologice – o amprentă dureroasă în sufletul celor implicați. Hărțuirea nu se limitează doar la actele de intimidare; aceasta își extinde amprenta asupra stării emoționale și psihice a indivizilor luați în colimator de un bully.
IPJ Cluj: „abuzați pentru că sunt diferiți”
Situații de bullying sunt întâlnite și în școlile din județul Cluj, în special în rândul elevilor de gimnaziu. Doamna Gina Pop, de la Biroul de Prevenire a Criminalității din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Cluj, a punctat într-o declarație acordată pentru un post de radio local unele motive de intimidare:
„Din păcate, sunt înregistrate situații de bullying preponderent în ciclul gimnazial de școală. Ca și tipuri de bullying, copiii sunt, să spunem, abuzați pentru că sunt diferiți, fie că sunt supraponderali sau subponderali, fie că au abilități sociale mai scăzute, au mai puțini sau mai mulți prieteni, sunt mai săraci sau sunt mai bogați sau au o religie diferită, fie că sunt scunzi sau sunt … înalți.”
Realitatea de dincolo de cuvânt
În urmă cu 30 de ani, termenul de bullying nu era cunoscut în România. Și totuși, el descrie o realitate care exista în școlile de atunci, la fel ca în prezent.
„Am început să sufăr de depresie… o boală silențioasă; mă simțeam ca într-o gaură neagră de unde nu aveam scăpare, plângeam des, mă consideram urâtă, grasă, proastă, înceată, iar asta îmi afecta toate activitățile”. (Loredana, 37 de ani, antreprenor, Cluj-Napoca)
Organizația Salvați Copiii dezvăluie o realitate tragică:
„[În] cele 10 minute de pauză […] 1 din 4 copii din școlile românești este victimă a bullying-ului, în mod repetat.”
Conform statisticilor:
- 73% dintre elevi au fost martorii unei situații de bullying în mediul școlar;
- 3 din 10 copii sunt excluși în mod constant din grupul de colegi;
- 3 din 10 copii sunt amenințați cu bătaia sau lovirea de către colegi;
- 1 din 4 copii a fost umilit în fața colegilor.
Asta era realitatea și în urmă cu zeci de ani. Asemenea Loredanei, mulți alții au fost ținta bullyingului în anii petrecuți la școală. Și poartă până în prezent, în viața de adult, cicatricele rănilor cauzate de agresivitatea căreia i-au fost victime.
Cum ajunge un adult să se simtă astfel? Ce se află în spatele acestor sentimente?
„Gabor Maté spune mereu că «trauma nu este ceea ce se petrece în afara ta, ci ceea ce se petrece în interiorul tău, drept rezultat la ceea ce se întâmplă în afară». Așadar, șansele ca o persoană să sufere o traumă în momentul în care este victima unui episod de bullying sunt, din păcate, destul de crescute”. (Ioana Bozan, Cluj-Napoca, psihoterapeut cu peste zece ani de experiență, expert în munca cu comunități vulnerabile)
Bullying virtual
Avansul tehnologic al societății moderne a făcut posibilă extinderea ariei de acțiune a „bătăușului” de altă dată în ceea ce a devenit cunoscut drept „cyberbullying”. Dacă în trecut hărțuirea era o problemă localizată preponderent în curtea școlii, astăzi aceasta a devenit o amenințare persistentă, grație accesului nelimitat la tehnologie.
Dispozitivele mobile și rețelele de socializare devin instrumentele prin care hărțuitorii își pot chinui victimele, indiferent de momentul zilei sau al nopții.
Iată de ce, bullying-ul, sub toate formele lui, a devenit o preocupare majoră a societății moderne. Iar părinții se confruntă cu provocarea de a-și ocroti copiii de acest fenomen devastator pe plan fizic și emoțional, într-un mediu aflat în continuă schimbare.
Prima linie de apărare: „suportul necondiționat” al părinților
Psihoterapeutul Ioana Bozan atrage atenția asupra unei linii principale de apărare: „Dezvoltarea atașamentului de tip securizant cu propriii copii cred că reprezintă primul pas în prevenirea fenomenului de bullying.
Renunțarea la minimalizarea experiențelor și trăirilor copiilor noștri prin neascultarea lor, persiflarea a ceea ce ne zic, emiterea de judecăți precum «ești mare, trebuie să te descurci», «nu îi băga în seamă», «ești tu prea sensibil/ă» și înlocuirea acestora cu ascultarea empatică, suportul necondiționat, și iubirea noastră ar crea o lume mult mai sănătoasă, propice unei dezvoltări armonioase.”
Specialiștii de la Salvați Copiii, organizație cu peste 30 de ani de experiență în promovarea și apărarea drepturilor copilului, au remarcat următoarele într-un material video asociat campaniei „Dreptul la pauză”: „Deși bullyingul este o problemă a copiilor, responsabilitatea le revine adulților.”
Când le oferim copiilor instrumentele necesare, aceștia devin mai încrezători în ei înșiși și mai pregătiți să facă față provocărilor vieții. Prin cultivarea abilității de a găsi soluții și de a lua decizii informate, victimele bullyingului reușesc să preia controlul asupra situațiilor care îi pot pune față în față cu un agresor.
Reziliența – armă împotriva bullying-ului
Specialiștii subliniază că prevenirea hărțuirii în rândul copiilor este posibilă prin dezvoltarea abilităților sociale și prin promovarea învățării acestora în cadrul comunității școlare.
Cultivarea încrederii în capacitățile individuale ale copiilor este considerată o componentă esențială a acestei strategii. În acest sens, experții evidențează rolul esențial al părinților în ghidarea și formarea comportamentului și a perspectivelor copiilor lor.
Un elev din Cluj a relatat: „Mereu am fost marginalizat pentru faptul că mă identific ca Martor al lui Iehova. În clasele gimnaziale am fost ținta batjocurilor din clasă. Eram poreclit «iehovist», sau antisocial, iar colegii mă evitau, ceea ce m-a făcut să fiu trist tot timpul, iar mersul la școală nu mai era o plăcere pentru mine.”
Mulți părinți au căutat resurse utile de informare și îndrumare care să abordeze soluții practice la problema bullyingului. Implicarea lor activă și colaborarea cu cadrele didactice are rezultate extraordinare, după cum arată experiența părinților elevului citat anterior.
„Când băiatul nostru era în clasa a IV-a, s-a confruntat pentru prima dată cu fenomenului bullyingului în școală.Ca părinți am căutat informații pe site-ul jw.org. Atunci am găsit animația pe tablă «Cum să pui la punct un agresor fără să-ți folosești pumnii». Am vizionat-o și am analizat-o împreună, ca familie.
Apoi am hotărât să vorbim cu doamna învățătoare. În urma discuției, ea a fost de acord ca băiatul nostru să-și ducă la școală tableta și să le prezinte colegilor săi animația pe tablă. Apoi, învățătoarea le-a explicat copiilor modul practic în care aceștia puteau aplica sugestiile din filmuleț..”
Bullyingul poate fi „bătut” prin educație. Rata bullyingului în școli crește doar atunci când victimele hărțuirii nu sunt conștiente că au alternative.
Persoane informate; nu victime neputincioase
Bullyingul continuă să fie un fenomen generator de traume. Dar elevii nu sunt și nu trebuie să fie victime tăcute și neputincioase ale intimidării sau agresivității și brutalității colegilor de școală.
Articolul „Ce pot face dacă sunt victima bullyingului?” enumeră câteva lucruri pe care le pot face elevii care au devenit ținta unui agresor:
- Nu reacționa.
- Nu răspunde cu aceeași monedă.
- Nu căuta necazul cu lumânarea.
- Folosește-ți umorul.
- Pleacă.
- Clădește-ți încrederea de sine.
- Vorbește cu cineva.
Dacă ţi-a plăcut acest articol, urmăreşte Via Cluj TV pe Facebook printr-un Like mai jos:
