Cu o zi înaintea Forumului Economic de la Chișinău, aflat la cea de-a treia sa ediție, Alteța Sa Regală Principele Radu al României a acordat un interviu în exclusivitate echipei Via Cluj TV. ASR Principele Radu a vorbit despre Moldova și eforturile sale de aderare la Uniunea Europeană, despre rolul stabilizator al monarhiilor constituționale, despre românii care trăiesc în afara granițelor țării, dar și despre restaurarea monarhiei.
Alteța Voastră Regală, cu ce gânduri ați revenit în Moldova?
ASR Principele Radu al României: Sunt tare bucuros că acest pariu a fost câștigat și că forumul continuă. Nu a fost deloc limpede pentru noi la început, dacă acest demers sub egida regală, va atrage interesul participanților. Dar, după cum se vede, nimic nu poate opri instinctul binelui pe care îl au societatea și mediul de afaceri. Este o parte a societății care e direct interesată în stabilitate, în reușite, în a asigura prosperitate prezentului, fiindcă aceasta dă prosperitate Prosperitatea și viitorului. Pe scurt, e foarte bine de desfășurat proiecte cu această parte sănătoasă din societate, care este mediul de afaceri. El are, cum spuneam, nevoie de instinct ca să supraviețuiască și pentru un moment atât de neclar, de instabil, pe care îl traversează și țările noastre, și regiunea care se află încă în război și, desigur, continentul european. Familia transatlantică trăiește momente de nedumerire. Deci, cred că unul din puținele puncte stabile din viața noastră este profesia, familia și instrumentul acesta al prosperității, care e în mâna celor care, celor mulți care vor participa la forum la a treia ediție.
În ce fel România poate să ajute Moldova pe acest drum pe care s-a înscris în acest moment, cel al aderării la Uniunea Europeană?
Iată, eu văd ca pe un schimb mai complex de înțelesuri și de legături decât un ajutor. Nu e foarte corect de spus că România ajută Republica Moldova, fiindcă întâi și întâi Republica Moldova se ajută singură. Fără această pornire din înăuntrul ei nu s-ar putea face nimic. Și Republica Moldova ajută România prin faptul că se dezvoltă în direcția bună. Sunt și noi norocoși că îi avem, așa cum sunt și ei norocoși că ne au pe noi și cred că. Prezentul nu e niciodată simplu, mai ales pentru această parte de lume. La Chișinău, oamenii știu că niciodată nu e nici o pagină scrisă definitiv și că mereu se poate întâmpla ceva. Dar câtă vreme noi mergem cu curaj înainte? Nu? Nu văd. Nu văd o altă cale decât aceasta. Și am considerat întotdeauna acest pământ de aici, de unde suntem noi, ca un pământ de sine stătător și stăpân pe soarta lui. Așa că șii noi suntem ajutați de ei, dacă suntem aici.
În acest context geopolitic tulbure despre care vorbeați și dvs., cum considerați că ar trebui să acționeze România și Moldova?
Păi exact ceea ce fac trebuie să continue să facă. România este un partener foarte de nădejde și respectat în Uniunea Europeană și în NATO. Am făcut dovadă în acești ultimi ani de mari probleme pe care regiunea noastră le-a avut. Am făcut dovadă de înțelepciune, de echilibru, de rațiune și, din multe puncte de vedere, și Majestatea Sa și eu suntem foarte mândri de felul în care România s-a comportat cu ea însăși și cu continentul în ultimii trei ani. Deci cred că trebuie continuat să facem ce facem. Știți că în Uniunea Europeană, Majestatea Sa și cu mine mergem foarte des pentru a susține aspirațiile Republicii Moldova. Și de câte ori mergem, vedem peste tot uși deschise, ceea ce nu era cazul acum 10 sau 20 de ani. Ceea ce înseamnă că atât România, cât și Republica Moldova au găsit o cale de a se face auzite și de a se face crezute, ceea ce e destul de nou în istoria noastră contemporană.
Care credeți că este rolul monarhiilor europene în acest context de criză geopolitică?
Un rol foarte interesant, fiindcă bazele monarhiilor constituționale europene s-au pus de mult. Inclusiv în România, în secolul trecut, și felul în care ele s-au dezvoltat au dovedit o stabilitate surprinzătoare. Ele, ca formă de guvernământ, nu sunt foarte pe placul tuturor democrațiilor, fiindcă sunt țări care, în mod eronat, consideră că un șef de stat cu coroană pe cap e ceva nedemocratic. Stabilitatea unor țări precum Japonia sau Danemarca, Norvegia, Olanda, Marea Britanie arată contrariul. Șeful statului, în acest fel de concert al puterilor, nu are putere politică, în schimb are libertatea și obligația de a reprezenta în mod constant și neutru ființa națională, ceea ce uneori e, după cum vedeți, incompatibilă cu politica. Dezechilibrul politic nu e întotdeauna în avantajul identității naționale, cum se vede bine chiar în vestul Europei și în Statele Unite. Deci, găsesc acum, paradoxal, un moment în care regii Europei și ai monarhiilor constituționale dovedesc că prezența lor aduce echilibru. Uitați-vă la Spania, uitați-vă la Norvegia, la Suedia, la Olanda, la Marea Britanie, la Belgia. Și, cum spuneam, și la anumite monarhii din Asia, chiar și Orientul Mijlociu, Iordania, de exemplu, este unul din modelele de stabilitate ale Orientului Mijlociu.
Pe parcursul ultimelor decenii, românii din afara granițelor au acumulat o serie de nemulțumiri atât pe plan social, economic, chiar și politic. Am văzut în 2024 că aceștia și-au exprimat public această frustrare. Care este mesajul Familiei Regale adresat acestor români din afara granițelor?
De la bun început trebuie înțeles că românul care are curajul și dorința de a pleca atât de departe de casă pentru a profesa și pentru a-și câștiga existența, o pornește pentru că nu consideră că ceea ce are acasă este suficient pentru el și pentru familia lui.
Toate orașele mici ale României unde nu există dezvoltare economică, vă vor da ca dovadă practică ceea ce am spus eu. Sunt orașe, comunități care depind numai de acea parte a familiei care e plecată în străinătate. Ruptura aceasta de casă nu este doar ruptură identitară sau de familie. Este și o ruptură, ca să spun așa, politică și socială. Ei pleacă pentru că nu se regăsesc în realitatea de acasă. Deci sămânța de nemulțumire este deja acolo. Românul care e la Toledo sau la Madrid nu are cum să fie bucuros că nu e la Buhuși? Sau la Botoșani? El vrea să fie acasă. Se întoarce de Paști, de Crăciun și distanța aceasta vulnerabilizează psihologic.
Unii sunt rupți de familie, de părinți, alții de copiii lor. E foarte greu. Și atunci trebuie ca foarte mult efort pentru ca cele două comunități, cea de afară și cea dinăuntru, să fie la unison, să se creadă același lucru. Așa că acest fel de nemulțumiri sunt posibile. Pe de altă parte, mai e ceva.
Știți că, din păcate, o realitate foarte mare și apăsătoare din lumea occidentală de astăzi, din lumea democrațiilor, este aceea că societatea nu are încredere în liderii ei. Și cu cât ești mai departe de țară, cu atât această neîncredere e mai mare șii neliniștea e mai mare. Nu ești acolo să știi exact ce se întâmplă și te îngrijorezi și uneori te îngrijorezi, iritându-te sau făcând gesturi care celor de acasă poate li se par disproporționate.
Nu e nimic de făcut decât să încercăm să recăpătăm încrederea și respectul față de instituțiile statului, cum, de exemplu, Coroana este o instituție pe care oamenii o respectă și au încredere în ea, fără să faci propagandă sau să publici filmulețe pe mediul online. Este ceva ce nu se câștigă așa, se câștigă prin decenii, uneori secole de serviciu credincios.
Pentru că ne aflăm la Chișinău și pentru că vorbim despre unirea cu Basarabia din 1990 încoace, aș vrea să vă întreb în ce măsură modelul adoptat de Regatul Unit, relația sa cu țările din Commonwealth, ar fi potrivit pentru Moldova?
Cred că foarte puțin s-ar putea suprapune, pentru că țările din Commonwealth au fost parte a unui imperiu și de foarte multe ori, ce le lega pe ele era doar coroana britanică. Nimic din geografia sau din cultura, din limba, din identitatea, chiar și din, cum să spun. Orizontul lor de așteptări nu se potrivea. În timp ce aici vorbim despre două țări care sunt, în multe părți din identitatea lor de o suprapunere perfectă. Cred că intrarea în Uniunea Europeană a Republicii Moldova o apropie foarte mult de acea parte majoritară din societatea românească care crede în valorile occidentale și libertăți, și democrație. Există și la noi, ca absolut peste tot în lume, oameni care se îndoiesc de democrație sau oameni care sunt dezamăgiți de democrație și ei au partea lor de dreptate și trebuie înțeleși. Dar există și alte lucruri care ne leagă. De exemplu, ați văzut că aici, la Chișinău și în mai toate comunitățile, există un extraordinar bun simț, un spirit extraordinar de gospodar și o mândrie pe care oamenii o au, un atașament de familie aproape mai mare decât îl vezi la noi. Și toate acestea sunt un instinct foarte sănătos și frumos. E acea legătură cu pământul și cu cum spuneau strămoșii, cu glia, care e foarte sănătoasă și e un fel de antidot la toată dezamăgirea pe care uneori lumea liberă ne-o ne-o provoacă. Așa că, dacă și noi, și ei vom continua să avem acest fel de inocență, să nu ne fie rușine să spunem că credem în Dumnezeu sau în ceva. Fiindcă în Occident e aproape o rușine să spui că ești credincios. Dacă vom continua să considerăm că cinismul nu este o virtute, ci o dovadă de prostie, atunci poate că vom avea încă mai multe motive să ne simțim un singur neam.
In contextul sistemului în care sistemul republican este în criză, pentru că și-a dovedit limitele chiar în această perioadă, vedeți restaurarea monarhiei ca o soluție? Este un moment oportun pentru deschiderea publică a acestui subiect, acum?
La prima întrebare, răspunsul este afirmativ. Și Regele Mihai, și Custodele Coroanei, Margareta, au n-au avut niciodată vreo îndoială că România ar fi mai potrivit să aibă monarhie constituțională. De altfel, acum nici nu este foarte dificil de adus argumente, pentru că în ultimii 35 de ani, Familia Regală în România s-a comportat exact ca și cum ar fi fost în funcțiune. Dacă ar fi fost în funcție, nu făcea altceva decât ce face astăzi, adică ce facem acum, ce facem la Chișinău, ce facem mâine la Bruxelles sau poimâine la Berlin. Este exact același lucru! Acest adevăr a fost verificat de societatea românească: 77% din români consideră că Familia Regală e benefică țării. Deci acesta e răspunsul. Cu sau fără o mențiune în Constituția României, Familia Regală își face datoria și dacă te uiți la contrastul dintre aceasta și realitatea politică românească de zi cu zi, nu pot să nu constat ceea ce spun eu. Dacă e bine de deschis subiectul, la această întrebare e bine să răspundă societatea și clasa politică. Nu știu de ce mai are nevoie de argumente. Realitatea politică e o curiozitate, atât în lumea democratică, cât și în cea totalitară, e un fel de animal straniu.
Le-ați spus telespectatorilor cât de mare e numărul participanților la Forum? 500! Sunt foarte, foarte mândru de asta și Majestatea Sa, la fel: 500 de oameni, într-o vreme ca aceasta atât de tulbure și atât de chinuitoare atât pentru suflet, cât și pentru cuget, înseamnă enorm. Dacă 500 de reprezentanți de diverse instituții și companii sunt la Chișinău, e foarte mare lucru!
Dacă ţi-a plăcut acest articol, urmăreşte Via Cluj TV pe Facebook printr-un Like mai jos:
