Una dintre cele mai importante cetăți din sistemul de apărare a Transilvaniei a fost cea de la Bologa, din comuna Poieni, județul Cluj. Fortificația, situată pe Valea Crișului Repede, i-a aparținut voievodului Valahiei, Mircea cel Bătrân.
Importanța strategică a Bologăi a fost observată de romani. După cucerirea regatului dac, din anul 106, romanii au început construirea unui castru în zona confluenței dintre râurile Crișul Repede și Săcuieu. Castrul, numit Resculum, controla drumul dintre provinciile romane Dacia și Pannonia. Acest castru a fost încredințat prima oară unor militari dintre cohortă recrutată din Hispania, iar apoi uneia adusă din Britannia. În zonă, romanii au adus și coloniști din Grecia de azi, din zona Patras.
După epoca migrațiilor, pe malul celălalt al râului Săcuieu, a fost ridicată o altă fortificație, mai întâi din pământ și lemn, apoi, după Marea Invazie Mongolă din 1241, din piatră. Cetatea era numită Sebesvar. Prima ei atestare documentară datează din anul 1304.
În anul 1399, în condițiile în care voievodul Valahiei, Mircea cel Bătrân, fusese izgonit temporar din țara sa de către partizanii turcilor, el s-a refugiat în Transilvania. Mircea cel Bătrân era vasalul lui Sigismund de Luxemburg, unul dintre cei mai mari suverani din Evul Mediu, care a fost deopotrivă Rege al Ungariei și Croației și Împărat al Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană.
Sigismund de Luxemburg a oferit voievodului vasal mai multe feude în Transilvania, printre care castelul Bran și cetatea Bologa. Ultima era o fortificație puternică. Turnul principal avea o înălțime mai mare de 13 metri, iar poarta de acces era străjuită de un turn mai mic, patrulater.
După apariția armelor de foc, cetatea a fost întărită cu două turnuri, semicirculare. De asemenea, cetatea a fost dotată cu arme de foc.
Marea importanță a acestei cetăți a ieșit la iveală în secolul al XVII-lea, în contextul în care otomanii au ocupat cetatea Oradei, în contextul prăbușirii regatului maghiar. Rezistența cetății Bologa a limitat expansiunea Imperiului Otoman în dauna Principatului Transilvaniei.
Însă cetatea a fost distrusă la începutul secolului al XVIII-lea, în timpul răscoalei curuților. Această răscoală are, pentru istoriografia maghiară, semnificația unui adevărat război de independență, pierdut împotriva Austriei.
Cetatea a fost aruncată în aer de lobonți, adică de partizanii Casei de Habsburg, pentru a nu cădea în mâinile curuților, partizanii principelui Transilvaniei, Francisc Rakoczi al II-lea.
Azi, există eforturi consistente pentru a transforma cetatea într-o destinație turistică pentru pasionații de istorie. Multe dintre aceste eforturi sunt coordonate de specialiștii GAL Poarta Transilvaniei.
Iată filmul de prezentare a acestui GAL:
Dacă ţi-a plăcut acest articol, urmăreşte Via Cluj TV pe Facebook printr-un Like mai jos:
