Lecțiile pandemiei – interviu cu rectorul UMF Cluj-Napoca, prof dr Anca Buzoianu

1

Rectorul Universității de Medicină și Farmacie ”Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca prof. dr. Anca Buzoianu, spune ce am avut de învățat din pandemia de Sars-Cov2, care a modificat comportamente, proceduri, stiluri de învățare, într-un interviu acordat Via Cluj TV.

Ce a însemnat pandemia din punct de vedere logistic pentru Universitatea de Medicină și Farmacie Iuliu Hațieganu din Cluj-Napoca?

Prof. dr. Anca Buzoianu: Pandemia a fost o provocare din toate punctele de vedere pentru școala noastră medicală. Din punct de vedere logistic, a trebuit să asigurăm toate cele necesare pentru a trece la varianta de învățământ online, care la momentul respectiv era singura posibilă datorită extinderii pandemiei. A fost o investiție pentru noi, o investiție destul de mare în infrastructură, în sisteme de transmisie live din sălile de operație care să permită studenților ce nu mai aveau acces la resursele educaționale respective, totuși, să și țină pregătirea la zi, precum și foarte multe alte modificări și adaptări pe care a trebuit să le facem în vederea continuării muncii noastre de zi cu zi. A fost un efort de imaginație în primul rând, apoi un efort financiar și un efort, așa cum ați spus, logistic.

La ce au trebuit să se adapteze atât profesorii cât și studenții, în această perioadă?

Cea mai mare provocare, atât pentru profesori, cât și studenți nu numai cei de la Medicină, toți cred că din sistemul de învățământ, de la clasa întâi și până la doctorat, a fost adaptarea la sistemul online, care în învățământul medical nu se practică deloc. Era interzis, practic, prin lege, să facem învățământ la distanță. Fiecare a trebuit să își adapteze modalitatea de predare și mai ales partea practică a activității noastre, la online, ceea ce a fost un efort foarte mare, pentru că era cu totul și cu totul altă paradigmă, care ne-a făcut să gândim diferit și să trebuiască să găsim soluții pe termen foarte scurt pentru a putea să continuăm. În partea a doua, în al doilea semestru al anului universitar trecut, am reușit, după ce a apărut vaccinarea, să trecem la învățământul hibrid, în care am păstrat o parte din cursuri online și am trecut cu stagiile clinice la patul pacientului și acesta a fost o mare ușurare pentru cei din învățământul medical. Începând cu anul acesta universitar învățământul s-a desfășurat clasic, așa cum eram obișnuiți. Am revenit în mare parte la normal, nu putem spune că în totalitate, dar în cea mai mare parte, pacienții sunt văzuți de studenți și pot avea o comunicare directă și să învețe practic. Până la urmă, medicina e o meserie foarte practică.

În afară de costurile presupuse de măști materiale sanitare etc au existat și alte costuri care au fost implicate de această pandemie pentru UMF?

Pe lângă aceste costuri, să le spunem zilnice, de rutină, asigurarea materialelor sanitare necesare din punctul de vedere al protecției, atât pentru studenți, cât și pentru personal, costurile mari au fost reprezentate de achiziționarea platformelor digitale pe care să putem să ne desfășurăm activitatea și a sistemelor de transmisie audio-video din sălile de operație și sălile de curs pentru studenți pentru că acestea au necesitat o investiție destul de mare. Pe de altă parte faptul că le am achiziționat și că am mers atât de bine acest învățământ în care studentul avea pe ecranul lui pe monitor vedeam plagă ca și chirurgul ne face să menținem această modalitate de învățare și pentru viitor mai ales în situațiile în care operațiile să spun sunt mai dificile și nu permit accesul unui număr mare de studenți în sala de operație. Iată că sunt și unele lecții pe care le am învățat din pandemie, pe care dorim să le menținem.

Care ar fi lecțiile cele mai importante pe care le putem învăța din această pandemie? Se spune că dacă nu învățăm ceva dintr-o situație, am trecut degeaba prin ea.

Sunt foarte multe lecții. Cred că putem să ne gândim că într-adevăr am învățat multe. Am văzut felul în care s-au comportat colegii noștri profesori și studenții la această provocare. Această teamă imensă care a fost reprezentată de pandemie – unii să știți că au dat ce a fost mai bun din ei. Pe de altă parte, pandemia a scos la iveală și unele aspecte mai puțin plăcute, dar important este că am învățat să fim solidari și să avem imaginație, pe care să o folosim în dezvoltarea noastră profesională. Adică a trebuit să ne descurcăm cumva și fiecare a contribuit cu idei și cu tehnici noi pe care să le putem aplica, până la urmă, să nu oprim școala medicală, pentru că acesta era cel mai mare pericol, să oprim anul școlar și să să așteptăm sfârșitul pandemiei, care, iată, după doi ani de zile, încă nu a venit. Deci pentru viitorul colegilor studenți ar fi fost o măsură să spun dezastruoasă.

Cum vedeți dumneavoastră viitorul medicinei sau medicina viitorului?

Iată încă o întrebare să spun așa de nota 10. Medicina viitorului probabil că va fi foarte diferită de ceea ce facem astăzi. Va fi extrem de tehnologizată. Puteți observa cu ce viteză se dezvoltă tehnologiile medicale și metodele revoluționare de tratament, nu numai operator, dar și medicamentos. Astăzi, iată, sunt remedii care ne permit să visăm la ceea ce altădată nici nu puteam. În curând, probabil chiar și pentru cea mai temută boală, cancerul. Pe baza acestor terapii celulare țintite, poate stăpânit.

Cred, de asemenea că telemedicina, medicina la distanță, va câștiga foarte mult teren. Este, practic, o soluție de viitor aplicabilă în acele zone în care nu putem asigura asistența medicală, de exemplu, la țară sau în zonele defavorizate, iar telemedicina va fi un uriaș pas înainte pentru acești pacienți și accesul lor la servicii medicale.

Medicina personalizată, deși a dezamăgit, oarecum, pentru că ne așteptam la mult din partea acestei abordări a medicinii, iată că așteptările nu au fost pe deplin îndeplinite. Dar cred că, totuși, ne vom dezvolta și în această direcție și sper să se revină și să se accentueze partea de empatie și de comunicare care poate că în ultimii ani au fost, să zic așa, mai estompate și din cauza vitezei cu care se petrece viața noastră.

Comunicarea cu pacientul poate că a avut de suferit și eu sper la revenirea întrutotul a comunicării bazată pe empatie încredere și pe o relație de parteneriat medic-pacient care să se întărească și să fie cu adevărat de parteneriat și la noi în țară.