Pensionarii au intrare gratuită în Grădina Botanică, de Ziua Internațională a Seniorilor

O scurtă istorie

Prima grădină botanică din Cluj funcționa încă de la începutul secolului al XIX-lea, aflată lângă Colegiul Reformat (între actualele străzi Mihail Kogălniceanu și Avram Iancu). Aceasta cuprindea colecții de plante în aer liber și în sere, fiind organizată și susținută financiar de botanistul amator Wolfgang Cserey, care a și lansat ideea înființării unei grădini botanice naționale la Cluj.

Dar prima grădină botanică academică a orașului, precursoarea celei actuale, este legată de înființarea Societății Muzeului Transilvaniei (1859) și de înființarea Universității Franz Joseph din Cluj (1872). A fost proiectată de profesorul August Kanitz pe locul donat de contele Mikó (zona parcului de pe strada Clinicilor nr. 5-7). După 1900, profesorul Aladár Richter a reușit să cumpere un teren de nouă hectare de grădini și livezi în partea de sud a orașului (actualul amplasament al grădinii botanice) pentru a crea o nouă grădină botanică. Însă dezvoltarea grădinii botanice pe acest nou amplasament a fost puternic afectată de începerea Primului Război Mondial.

Din 1919, odată cu înființarea Universității Dacia Superioară, profesorului Alexandru Borza i s-a încredințat misiunea de a finaliza organizarea acestei noi grădini botanice, care era subordonată universității (actuala Universitate Babeș-Bolyai). El a extins suprafața acesteia la 14 ha și a recurs la cele mai noi concepte științifice atunci când a planificat amenajarea ei. Astfel, principiile filogeniei și fitogeografiei plantelor au fost armonizate cu principiile ecologiei, rafinamentul artistic și cerințele educației publice.

Cine a fost, cu adevărat, Alexandru Borza

Cunoscut în lumea științifică drept un reputat naturalist, Alexandru Borza a fost mult mai mult decât atât.

Puțini sunt cei care știu că Alexandru Borza, întemeietorul frumoasei Grădini Botanice din Cluj, a fost și preot greco-catolic. El a absolvit Seminarul Teologic şi Facultatea de Ştiinţe din Budapesta și a devenit doctor în ştiinţe naturale în 1913.

În 1918 a participant activ la pregătirea Marii Uniri. A fost secretar al Consiliului Naţional Român din Blaj şi delegat la Marea Adunare de la Alba Iulia din 1 decembrie. De altfel, datorită lui Alexandru Borza și a fiicei sale, la Cluj s-a păstrat unicul album al Marii Uniri, cu fotografiile făcute de Emanoil Samoilă Mârza în 1918. Este vorba despre albumul primit în dar de la fotograf de către Iuliu Hossu, episcop la vremea aceea, cel care a dat citire proclamației Marii Uniri, în fața mulțimii adunate la Alba Iulia.

Alexandru Borza a îndeplinit, între 1919 și 1947, la Universitatea din Cluj, funcţiile de prodecan şi decan al Facultăţii de Ştiinţe şi rector al Universităţii. Imediat după Unire, în 1919 a fost director şi organizator al noii Grădini Botanice a Universităţii, pe care o aşează pe rosturi demne şi azi de orice grădină botanică de renume din lume.

Tot Borza a organizat și primul Congres al Naturaliştilor din România şi prima excursie fitogeografică din România. Alexandru Borza a a fost promotorul Legii din 1930, privind ocrotirea monumentelor naturii din România. De asemenea, el este unul dintre fondatorii Parcului Naţional Retezat, primul parc naţional din România, şi a multor alte rezervaţii şi parcuri naturale din ţară.

Împreună cu un grup de profesori, ofiţeri, ziarişti, oameni de litere şi politicieni, Alexandru Borza a ajutat la pornirea mişcării de cercetaşi din România şi la dezvoltarea organizaţiei Cercetaşii României.

Un dicţionar etnobotanic publicat de el cuprinde nu mai puţin de 11.000 de nume româneşti de plante. A decedat în anul 1971, la Cluj-Napoca, însă de abia în 1990 a fost ales membru post-mortem al Academiei Române.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, urmăreşte Via Cluj TV pe Facebook printr-un Like mai jos: