Prepozitul General al Societății lui Isus, Arturo Sosa Abascal, a devenit Doctor Honoris Causa al Universității Babeș-Bolyai (UBB). Acesta este primul superior general al iezuiților care primește un astfel de titlu din partea universității clujene. Universitatea Babeș-Bolyai a fost fondată de iezuiții însărcinați cu această misiune de către Regele Poloniei, Ștefan Bathory, în 1581. Ștefan Bathory era și Mare Duce al Lituaniei, precum și Principe al Transilvaniei.
Ceremonia de acordare a titlului de Doctor Honoris Causa a fost prezidată de rectorul Universității Babeș-Bolyai, Daniel David. Propunerea de acordare a acestui titlu a fost asumată de Facultatea de Teologie Greco-Catolică și de Facultatea de Teologie Romano-Catolică. La ceremonie, au asistat și arhiepiscopul romano-catolic de Alba Iulia, ÎPS Gergely Kovacs, și episcopul greco-catolic de Cluj-Gherla, PS Claudiu Lucian Pop, alături de alți ierarhi romano-catolici și greco-catolici, precum PS Cristian Dumitru Crișan, episcop auxiliar al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș, precum și episcopul vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe a Vadului, Feleacului și Clujului, PS Benedict Vesa. De asemenea, la ceremonie au participat și reprezentanți ai autorităților publice, precum vicepreședintele Consiliului Județean Cluj, Istvan Vakar, de religie romano-catolică, precum și membri ai Societății lui Isus, preoți și membri ai altor ordine și congregații catolice.
Părintele Arturo Sosa s-a născut în Caracas, Venezuela, la 12 noiembrie 1948. A studiat la Colegiul San Ignacio, acolo unde și-a descoperit vocația iezuită, aceea de a-i ajuta pe ceilalți. Și-a început noviciatul în 1966. A studiat filosofia și teologia, apoi a obținut un doctorat în științe politice la Universitatea Centrală a Venezuelei. A plecat apoi la Roma, pentru a-și desăvârși formarea academică.
În 1975, în timp ce studia în Cetatea Eternă, l-a întâlnit pe părintele Pedro Arrupe, Superior General al Ordinului iezuit de atunci. Părintele Pedro Arrupe a devenit modelul tânărului Arturo Sosa.
Acesta a fost hironoit preot în anul 1977. Părintele Arturo Sosa a devenit, în Venezuela, coordonator provincial pentru apostolat social și director al Centrului Gumilla pentru cercetări și acțiune socială. Acest centru a fost fondat de iezuiți în Venezuela drept o concretizare a doctrinei sociale a Bisericii Catolice. Părintele Arturo Sosa a activat în această perioadă și în calitate de profesor în cadrul unor școli iezuite înființate pentru copiii săraci.
Activitatea sa susținută i-a adus aprecierea fraților săi iezuiți. Drept urmare, părintele Arturo Sosa a primit misiunea de a participa la cea de-a 33-a Congregație Generală a Societății lui Isus. Avea pe atunci 34 de ani și era cel mai tânăr participant.
Aprecierea de care tânărul preot se bucura în rândurile fraților săi iezuiți din Venezuela a fost demonstrată și de alegerea sa în calitatea de Superior Provincial, funcție pe care a ocupat-o din 1996 până în 2004. În mandatul său, Ordinul iezuit din Venezuela a adoptat o viziune pentru următorii 20 de ani. La finalul mandatului de Superior Provincial, părintele Arturo Sosa a fost numit profesor la Universitatea Catolică din Tadura.
În anul 2008, Superior General al Societății lui Isus, părintele Adolfo Nicolas, l-a numit pe părintele Arturo Sosa în funcția de Consilier General, cu activitatea în Venezuela. Părintele Arturo Sosa a confirmat pe deplin încrederea cu care a fost învestit. Astfel, în anul 2014, s-a alăturat Curiei Generale a Societății lui Isus din Roma, în calitate de Delegat Interprovincial al Caselor Societății lui Isus din Cetatea Eternă. În această calitate, el a coordonat instituții precum Universitatea Pontificală Gregoriană, Institutul Biblic Pontifical, Institutul Pontifical Oriental, Observatorul Astronomic al Vaticanului, publicația La Civilita Cattolica, precum și colegiile internaționale ale iezuiților din Roma.
În anul 2016, părintele Arturo Sosa a fost ales Superior General al Societății lui Isus.
Este vorba de un ordin călugăresc catolic cu o istorie deosebită. Societatea lui Isus a fost fondată de Sfântul Ignațiu de Loyola și a fost aprobată, în 1540, de către Papa Paul al III-lea. De la bun început, iezuiții și-au asumat drept misiune educarea copiilor și a tinerilor, pe lângă propovăduirea Evangheliei pe toate continentele.
O altă misiune importantă a fost cercetarea științifică. În anul 1750, în întreaga lume, existau 130 de observatoare astronomice. Dintre acestea, 30 erau create și administrate de iezuiți. Un amănunt mai puțin cunoscut este faptul că astronomul iezuit Cristophorus Clavius este cel care a creat calendarul gregorian, folosit azi în cea mai mare parte a lumii.
Această dezvoltare a fost suspendată de decizia Papei Clement al XIV-lea, care, în 1773, la presiunea Bourbonilor, a decis suprimarea Societății lui Isus. Însă această decizie nu a fost decât una temporară. În anul 1814, Papa Pius al VII-lea a decis reluarea activității Societății lui Isus. În prezent, Ordinul iezuit este prezent în 112 țări și este organizat în 80 de provincii și regiuni ecleziastice.
Legăturile iezuiților cu Transilvania sunt vechi. Încă din primele decenii de existență ale Societății lui Isus, iezuiții au fost invitați să contribuie la fondarea celei mai prestigioase universități de azi a României, Universitatea Babeș-Bolyai. Este vorba de o inițiativă care a aparținut în egală măsură Regelui Poloniei, Ștefan Bathory, care era și Principe al Transilvaniei, și iezuitului Antonoi Possevino. În anul 1579, la Cluj, au sosit 11 profesori ai Universității din Vilnius, fondată, de asemenea, de iezuiți. Ei erau conduși de Jakub Wujek. În anul 1581, la Cluj, a început să funcționeze Colegiul Iezuit cu rang universitar. În scurt timp, acesta a devenit una dintre cele mai apreciate școli din această parte a Europei.
Chiar dacă vicisitudinile istoriei au dus la alungarea iezuiților din Cluj, aceștia au revenit și au reluat tradiția universitară, sub forma Academiei Claudiopolitane.
Tot iezuiții au avut un rol important în Unirea Bisericii românilor din Transilvania cu Biserica Romei. De asemenea, membrii Societății lui Isus au fost alături de Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, în primele decenii de existență. Ajutorul lor a fost oportun, în condițiile în care, înainte de Unirea religioasă, Biserica românilor trecuse prin mari încercări, care au generat confuzii și probleme de disciplină ecleziastică; era, în fond, o biserică răsăriteană care își păstrase ritul bizantin, dar care fusese supusă unor măsuri serioase calvinizare, sub conducerea superintendenților reformați care fuseseră desemnați de principii protestanți ai Transilvaniei pentru a conduce această Biserică. Unirea cu Sfânta Biserică Catolică a salvat identitatea acestei Biserici a românilor din Transilvania, care a putut să își păstreze ritul, sărbătorile și sfinții și care, mai mult, a reușit să își regăsească, în acest fel, comuniunea plenară cu urmașul Sfântul Petru.
Urmările acestei Uniri sunt binecunoscute. Porțile celor mai prestigioase școli din Occident s-au deschis pentru tinerii români din Transilvania, iar din Școlile Blajului a iradiat curentul de deșteptare a conștiinței naționale și de ridicare a culturii române.
Însă iezuiții nu au contribuit doar la susținerea Bisericii Române Unite cu Roma. Gheorghe Buitul, un romano-catolic din Caransebeș, a devenit primul iezuit român. El a fost, totodată, primul român care și-a făcut studiile la Roma. S-a întors apoi pe plaiurile natale, unde a activat ca preot, ca profesor și ca traducător al unor cărți fundamentale, precum Catehismul lui Petrus Canisius.
În perioada interbelică, iezuiții au fost prezenți în toate regiunile istorice ale României. Societatea lui Isus și-a deschis porțile și pentru catolicii români de rit bizantin, astfel că, atunci, au apărut primii preoți iezuiți greco-catolici.
După instaurarea comunismului, Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, și Societatea lui Isus au împărtășit același destin. Interzise de autoritățile bolșevice, ele au continuat să ființeze în catacombe. Numeroși martiri și mărturisitori ai credinței au plătit, în temnițele comuniste, prețul fidelității față de Dumnezeu și față de Biserica Catolică.
După căderea comunismului, atât Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, cât și Societatea lui Isus au putut să își reia activitatea oficială. Se cuvine amintită în acest context activitatea părintelui Olivo Bosa, care a venit la Cluj imediat după căderea comunismului și a contribuit semnificativ la edificarea a ceea ce este azi Ordinul iezuit în România. La Cluj-Napoca, funcționează Centrul Manresa, cu un rol foarte important în formarea spirituală a preoților, a tinerilor și tuturor celor care au nevoie de sprijin moral.
Dacă ţi-a plăcut acest articol, urmăreşte Via Cluj TV pe Facebook printr-un Like mai jos:
