STUDIU: Concentrația de RADON, peste pragul critic în 5 din 10 locuințe din România CE PROBLEME de sănătate poate cauza

0

Cercetătorii UBB au evaluat calitatea aerului interior în timpul sezonului rece, în cinci mari orașe din România, și au aflat că în 5 din 10 locuințe concentrația de RADON depășește pragul critic.

Concentraţia de radon a depăşit în 52% din case pragul de 300 Bq/m3 (valoare stipulată de legislaţia românească şi cea europeană).

Radonul este un gaz radioactiv omniprezent, principala sursă de provenienţă a acestuia fiind solul. Radonul pătrunde uşor prin fisurile din fundaţie şi pereţi, prin podele şi pe lângă tubulatura utilizată pentru instalaţii, acumulându-se treptat în aerul de interior.

Studiul a observat faptul că prezenţa pivniţei sub încăperea monitorizată, respectiv prezenţa unei plăci de beton sub podea atrage o reducere semnificativă a concentraţiei de radon în comparaţie cu situaţiile în care acestea nu erau prezente.

Radonul, un gaz cancerigen

Radonul este principalul agent de mediu cancerigen, potrivit Agenției Internaționale pentru Studiul Cancerului a Organizației Mondiale a Sănătății citat de edupedu.ro. Radonul este a doua cauză pentru cancer pulmonar după fumat și cea mai importantă cauză de cancer pulmonar pentru nefumători, potrivit instituției citate.

Radonul este un gaz, care nu miroase, nu are gust sau culoare și face parte dintr-un grup numit “gaze rare/nobile”. Nu reacționează cu alte elemente, așa că se găsește în stare pură.

Radonul este radioactiv, asta înseamnă că poate emana radiații periculoase. Gazul se poate acumula mai ales în camerele care nu sunt izolate anti-radon și care nu sunt aerisite.

Organizația Mondială a Sănătății a recomandat ca în interiorul clădirilor limita maximă a concentrației de radon să fie 100 de bq/m³, dar Comisia Europeană a ales ca pragul maxim să fie 300 de Bq/m³, România alegând această limită.

Potrivit cercetătorilor, cantitatea de radiație încasată de corpul uman la o concentrație anuală maximă de 300 Bq/m³ este echivalentul a 150 de radiografii pulmonare.

Locuințele etanșe, periculoase

Potrivit studiului UBB, pe lângă poluanţii care pătrund din afara locuinţei, o paletă largă de substanţe chimice, precum compuşii organici volatili şi compuşii carbonilici, poate fi atribuită lacurilor şi adezivilor utilizaţi pentru fabricarea mobilerului, materialelor de construcţie, respectiv produselor de curăţenie şi uz personal.

Expunerea la aceşti compuşi chimici a fost asociată cu tulburări ale sistemului imunitar sau nervos, precum şi efecte carcinogene.

Un impact important în creşterea calităţii aerului de interior îl are atât managementul surselor, cât şi comportamentul utilizatorului casnic în relaţia cu mediul în care trăieşte.

Tendinţa generală de creştere a gradului de etanşeizare a clădirii în vederea reducerii consumului energetic are ca efect negativ o reducere a gradului de aerisire a clădirii, şi, implicit, o reducere a calităţii aerului de interior.

Studiul a selectat 100 de clădiri rezidenţiale reabilitate termic din Bucureşti, Cluj-Napoca, Sibiu, Iaşi şi Timişoara. Concentraţiile de radon, compuşi organici volatili şi compuşi carbonilici au fost măsurate prin metoda pasivă.

În acelaşi timp, măsurătorile continue efectuate cu aparatul ICA, dezvoltat de echipa de cercetare, pentru factorii fizici şi concentraţia de CO2 au permis efectuarea unor analize statistice multivariate cu privire la concentraţiile poluanţilor investigaţi.

Aerisire precară, aer viciat

Astfel, în 95% dintre clădirile investigate concentraţia de formaldehidă a depăşit valoarea de 50 μg/m3, valoare prag reglementată în anumite ţări europene, iar în 10% dintre locuinţele investigate au fost înregistrate concentraţii ridicate de acetaldehidă.

Aceste concentraţii ridicate au fost asociate în principal cu o aerisire precară a camerelor investigate, respectiv utilizarea unor produse precum lumânările parfumate sau a uleiurilor volatile.

La clasele de poluanţi menţionate anterior putem adăuga şi bioxidul de carbon (CO2), care, deşi nu este un poluant de interior, este atât un bun indicator al bioefluenţilor umani, cât şi un surogat pentru evaluarea gradului de aerisire al unei încăperi.

Atât rezultatele acestui studiu, cât şi studii similare existente din literatura de specialitate, indică existenţa unei corelaţii demne de luat în considerare între concentraţia de CO2 şi alţi poluanţi (radon, acetonă, acetaldehidă, limonen, etc.), respectiv între concentraţia de CO2 şi parametrii fizici, precum umezeala relativă.

Prin urmare, deşi nu se poate trasa o relaţie de cauzalitate, este foarte probabil ca o concentraţie ridicată de CO2 să semnaleze atât o aerisire precară, alături de un factor de ocupanţă ridicat, cât şi o acumulare a concentraţiilor altor poluanţi prezenţi în acest spaţiu închis.

Potrivit UBB, studiul invită, prin rezultatele obţinute, la o evaluare atentă a calităţii aerului interior, în special pentru locuinţele reabilitate termic, respectiv proiectarea soluţiilor pentru remedierea calităţii aerului interior în funcţie de sursa acestora (exterior, interior) şi distribuţia lor, precum şi de modul şi gradul de utilizare a spaţiului interior de către utilizatori.

Studiul, realizat de o echipă multidisciplinară de cercetători din cadrul Facultății de Știința și Ingineria Mediului, al Facultății de Biologie și Geologie și al Facultății de Fizică ale UBB, a fost publicat în jurnalul academic Journal of Cleaner Production.

banner