Satul Peceiu din comuna Bănișor, județul Sălaj, a fost scena unei convertiri istorice. Toate cele 78 de familii care trăiau în sat au decis, într-o singură zi, să adopte Unirea religioasă cu Biserica Romei, după ce au asistat la o predică rostită de episcopul greco-catolic al Blajului, Grigore Maior, în vechea bisericuță din lemn, care, azi nu mai există.
Vechiul lăcaș de cult din Peceiu fusese ridicat la jumătatea secolului al XVIII-lea. O inscripție din vechiul iconostas arată că interiorul bisericii fusese pictat în anul 1757.
Legenda locală spune că lemnul necesar pentru biserică a fost adus dintr-o pădure numită Dumbrava, care, azi, nu mai există. Naosul bisericii avea forma unui dreptunghi, lung de 9 metri și lat de 4,6 metri. Absida altarului era mai îngustă și avea cinci latură. Intrarea în biserica de lemn era precedată de o tindă lată de un metru și susținută de opt stâlpi. Există și un turn scund cu foișor pentru clopote și fleșă înaltă.
Lăcașul de cult a servit drept biserică parohială până în 1858, când a fost ridicată actuala biserică de zid. Vechea biserică de lemn a dispărut în prima jumătate a secolului XX.
Documentele arată că în sat, în biserică, au existat doi preoți neuniți. Între satul, cu 78 de familii, era de confesiune greco-orientală, până la vizita marelui episcop al Blajului, Grigore Maior. Acesta era un predicator desăvârșit, iar în urma vizitei sale la Peceiu, întreg satul a devenit greco-catolic.
Grigore Maior, născut în anul 1715, în satul Sărăuand, comitatul Satu Mare, a studiat la Cluj, apoi la Colegiul De Propaganda Fide de la Roma, în perioada 1740 – 1747. A devenit călugăr în Ordinul Sfântului Vasile cel Mare, iar în anul 1745 a fost hirotonit preot greco-catolic.
Revenit în țară, a avut un conflict cu episcopul român unit, Atanasie Rednic. Drept urmare, a fost trimis în penitență în mănăstirea greco-catolică ruteană din Muncaci.
Pedeapsa i-a fost ridicată în anul 1771 de către împăratul Sfântului Imperiul Roman de Națiune Germană, Iosif al II-lea. Acesta l-a luat pe Grigore Maior la Viena, pentru a munci în cadrul unei tipografii religioase. Un an mai târziu, după moartea lui Atanasie Rednic, Grigore Maior a fost ales episcop greco-catolic.
El a fost hirotonit în Viena, în prezența împărătesei Maria Tereza. Aceasta i-a dăruit noului episcop o cruce de aur și un inel de mare preț.
Întors în Transilvania, Grigore Maior a început o muncă de adevărat apostol al neamului românesc. El este considerat de către marele istoric Zenovie Pâclișanu drept un al doilea părinte al Unirii cu Roma.
Însă activitatea sa l-a adus în conflict cu nobilii protestanți care formau majoritatea în Dieta Transilvaniei. Drept urmare, în 22 septembrie 1783, cu un an înainte de răscoala lui Horea, Grigore Maior a decis să se retragă din scaunul eparhial și să se stabilească într-o mănăstire din Alba Iulia. Acolo, el a murit trei ani mai târziu.
În urma lui au rămas numeroase instituții culturale și religioase, precum și faima sa de predicator. În satul Peceiu, biserica din 1858 amintește de Unirea religioasă a sătenilor și este un punct de atracție turistică în comuna Bănișor, care face parte din GAL Poarta Transilvaniei. Acest GAL promovează turismul durabil.
Iată filmul de prezentare al GAL Poarta Transilvaniei:
Dacă ţi-a plăcut acest articol, urmăreşte Via Cluj TV pe Facebook printr-un Like mai jos:
