Cum protejăm patrimoniul cultural transilvănean?

3

Unul dintre elementele care definesc identitatea noastră transilvăneană este reprezentat de patrimoniul cultural pe care l-am moștenit de la înaintașii noștri. În prezent, avem prea puțină grijă față de acest patrimoniu, lucru vizibil în comunitățile transilvănene. Cum putem să avem grijă cum se cuvine de acest patrimoniu? În emisiunea Casa de Pastel răspund decanul Facultății de Arhitectură a Universității Tehnice, Șerban Țigănaș, și vicepreședintele Consiliului Județean Cluj, Istvan Vakar. Emisiunea este susținută de Pastel Ceramica și este rezultatul unei colaborari cu Ordinul Arhitecților din Transilvania. 

O soluție pentru protejarea și punerea în valoarea patrimoniului ar fi atragerea de fonduri europene. Consiliul Județean a reușit să atragă asemenea fonduri pentru reabilitarea Palatului Reduta, fostul sediu al Dietei Transilvaniei, ori pentru castelul Banffy din Răscruci. O altă soluție este realizarea de investiții din bugetele locale. Așa se întâmplă, de exemplu, în cazul castelului din Ciucea, care a aparținut poeților Ady Endre și Octavian Goga, spune Istvan Vakar.

La rândul său, Șerban Țigănaș a remarcat faptul că discuția despre patrimoniu este una veche, dar mereu nouă. El afirmă că trebuie să avem o anumită afinitate față de patrimoniu. Astfel, avem atitudinea necesară pentru a ține în viață patrimoniul. Acest lucru înseamnă utilizarea patrimoniului, nu muzeificarea lui. Afinitatea față de patrimoniu poate genera, de exemplu, circuite turistice care să pună în valoare patrimoniul Banffy ori castelele de pe Valea Someșului.

Există și modele bune: festivalul Electric Castle pune în valoare într-o manieră deosebită castelul din Bonțida. Însă există și clădiri care așteaptă vremuri mai bune, precum pavilionul de vânătoare de la Jucu ori castelul Kornis de la Mica. Există castele, precum cel care a aparținut familiei Kemeny din Luna, care au nevoie de intervenții rapide.

Șerban Țigănaș afirmă că poate fi creată o mare valoare din punerea împreună a arhitecturii, a literaturii, a etnografiei, a gastronomiei locale. Astfel, patrimoniul poate fi înțeles în altă cheie, poate fi citit cu alți ochi.

Un exemplu de loc în care patrimoniul cultural dialoghează cu cultura vie este Nicula. Există acolo un patrimoniu construit de o mare valoare, reprezentat de biserica de zid din secolul al XIX-lea, în care a fost creat un iconostas din lemn de tei unic în lume. Apoi, există importanța simbolică dată de faptul că Papa Clemente al XIII-lea, în 1767, și Papa Pius al XI-lea, în 1928, au oferit indulgență plenară pelerinilor care mergeau la Nicula. Astfel, a apărut tradiția greco-catolică a pelerinajului, care aducea zeci de mii de oameni, bucuroși să primească binecuvântarea celui care avea să fie primul cardinal român din istorie: Fericitul Iuliu Hossu. Tradiția subzistă și azi, când este împărtășită de ortodocși, de greco-catolici și chiar și de romano-catolici și de armeano-catolici. Este locul celui mai important pelerinaj românesc din Transilvania, al cărui inimă simbolică este biserica de secol XIX. Apoi, Nicula este importantă pentru școala de pictură creată acolo, care îmbină tradiții central-europene, motive populare românești și elemente ale stilului bizantin.

Mai multe detalii despre soluțiile prin care ne putem proteja patrimoniul, în emisiunea Casa de Pastel, moderată de Claudiu Pădurean.

 

banner