În 30 decembrie comemorăm una dintre cele mai rușinoase zile din istoria națiunii române. Azi se împlinesc 75 de ani de la abdicarea forțată a Regelui Mihai I și de la impunerea unui regim republican ilegal, care nu a reușit să își dobândească nici măcar azi vreo umbră de legitimitate. Abdicarea Regelui Mihai I este nulă din punct de vedere juridic și nu ar trebui să producă nici o consecință politică, de aceea România ar trebuie să fie azi monarhie constituțională, spune fondatorul Coralei Regale Transilvane, Dan Dumitrana, prezent în emisiunea România Via Cluj.
Actul odios din 30 decembrie 1947 a avut loc într-un context istoric complicat. Regele Mihai I era cea mai populară figură publică din România, după actul de la 23 august 1944, când scosese România din războiul purtat împotriva Națiunilor Unite și începuse campania pentru eliberarea Transilvaniei de Nord, ocupată de Ungaria din 1940. Aceste lucruri se petreceau în contextul în care, la 2 aprilie 1944, ministrul de Externe al Rusiei Sovietice, Veaceslav Molotov, dăduse asigurări că rușii nu vor modifica regimul social sau politic al României.
Regele Mihai I, în calitatea sa de comandat suprem al Armatei Regale Române, își purtase trupele spre victorie. El era foarte iubit de soldații săi, lucru dovedit inclusiv de ofensiva Armatei Regale Române din 25 octombrie 1944, de la Carei, când a fost eliberată ultima palmă de pământ românesc din Transilvania de Nord. Ziua eliberării a coincis cu ziua de naștere a Regelui Mihai I, iar acest lucru a fost un cadou pe care soldații români i l-au făcut comandantului lor suprem.
Însă aceste victorii militare au venit pe fondul degradării situației politice în România. În 6 martie 1945, rușii au impus un guvern comunist care era doar marioneta Moscovei. În fruntea acestui guvern a fost instalat un om cu o moralitate îndoielnică, specialist în trădări politice: Petru Groza.
Împotriva acestui guvern, Regele Mihai I a organizat așa-numita grevă regală. Concret, el a refuzat să contrasemneze actele adoptate de Guvern, astfel că, legal, ele nu puteau intra în vigoare. În data de 8 noiembrie 1945, mii de studenți și de alți tineri din București s-au strâns în Piața Palatului Regal din București, pentru a-și manifesta sprijinul față de tânărul suveran. Însă demonstrația a fost reprimată cu brutalitate. Peste 1.000 de studenți au fost arestați de comuniști.
În ciuda protestelor Regelui Mihai I, aliații occidentali au abandonat România la discreția ocupanților sovietici. Drept urmare, guvernul comunist, cu ajutorul trupelor rusești care au ocupat România după ce Armata Regală Română eliberase teritoriul național de trupele naziste, a falsificat alegerile parlamentare organizate în anul 1946.
Drept urmare, comuniștii au dobândit fraudulos majoritatea în noul Parlament. Cu toate acestea, deranjați de activitatea opoziției democratice, comuniștii au organizat înscenarea de la Tămădău, în urma căreia cei mai importanți lideri ai PNȚ, în frunte cu Iuliu Maniu, au fost arestați. În aceste condiții, aflat în imposibilitatea de a-și desfășura activitatea, PNL a decis să se autodizolve.
În aceste condiții, Regele Mihai I rămânea singurul obstacol în calea comunizării țării. În toamna anului 1947, lucrurile au început să se precipite, pentru că liderii comuniști din România primiseră ordin de la Moscova să lichideze monarhia până la finalul anului. În data de 12 noiembrie 1947, Regele Mihai I și Regina-Mamă Elena au plecat spre Londra, unde aveau să participe la nunta Principesei Moștenitoare Elisabeta a Marii Britanii.
Cu acest prilej, Regele Mihai I spera să găsească sprijin în Occident pentru a rezista presiunii comuniste. Însă întâlnirile cu liderii occidentali, inclusiv cu Winston Churchill, i-au adus convingerea că România fusese abandonată comuniștilor. Totuși, vizita la Londra a adus și un lucru bun: Regele României a cunoscut-o pe Principesa Ana de Bourbon-Parma, cea care avea să îi devină soție.
Plecarea Familiei Regale a fost susținută de liderii comuniști, care sperau că Regele Mihai I va rămâne în Occident și, astfel, va face mai ușoară misiunea lor de a-l detrona. De aceea, când tânărul Rege a decis să se întoarcă în România pentru a-și face datoria până la capăt, el a avut parte de o primire glacială.
În data de 29 decembrie, Regele Mihai I a fost înștiințat că prim-ministrul Petru Groza îi cere o întâlnire la București, pentru a discuta o problemă de familie. Regele României se afla la Sinaia, iar solicitarea șefului Guvernului părea să se refere la proiectata căsătorie cu Principesa Ana de Bourbon-Parma.
În dimineața de 30 decembrie 1947, Regele Mihai I, însoțit de Regina-Mamă Elena s-au întors la Palatul Elisabeta din București. Garda Regală fusese îndepărtată de la Palat, iar locul ei fusese luat de trădătorii din divizia sovietică Tudor Vladimirescu, formată din foști prizonieri români, comunizați în URSS.
Aghiotantul regal Jacques Vergotti, care îl însoțise pe Rege de la Sinaia la București, a fost arestat de comuniști. În Palatul Elisabeta a intrat prim-ministrul Petru Groza, însoțit de liderul de facto al Partidului Comunist din România, ministrul Transporturilor și Comunicațiilor, Gheorghe Gheorghiu-Dej.
Petru Groza i-a spus Regelui Mihai I că ar fi venit vremea unui divorț amiabil între țară și monarhie. Mai mult, el i-a spus Reginei-Mamă Elena că are în buzunar un pistol, ca să nu pățească precum dictatorul Ion Antonescu la 23 august 1944. Petru Groza aducea cu el un act de abdicare gata redactat.
Regele Mihai I a protestat, pentru că nu dorea să abdice, iar imensa majoritate a opiniei publice din România era în favoarea rămânerii sale pe tron. Însă acest lucru nu i-a impresionat pe comuniști, care l-au șantajat cu uciderea a 1.000 de studenți dintre cei arestați în 8 noiembrie 1945. Pentru a salva viețile acelor tineri, Regele Mihai I a semnat actul de abdicare.
Însă, din punct de vedere legal, conform legislației aflate în vigoare la acel moment, actul de abdicare era lovit de nulitate absolută, pentru că orice act juridic realizat sub violență, inclusiv cea psihologică, el nul de drept. Mai mult, o abdicare a Regelui Mihai I nu ar fi avut ca efect renunțarea la forma monarhică de guvernământ, pentru că, în acel caz, Coroana ar fi urmat să treacă la următoarea persoană din linia de succesiune.
Mai mult, dacă Dinastia însăși ar fi fost înlăturată, ar fi trebuit să fie format un Consiliu de Regență. Însă nici una dintre aceste proceduri nu a fost respectată.
Pentru a da o spoială de legalitate infracțiunii pe care o comiseseră, Petru Groza și Gheorghe Gheorghiu-Dej au anunțat întrunirea Parlamentului pentru a lua act de abdicare. Însă nici măcar Parlamentul format în urma alegerilor falsificate din 1946 nu a putut fi convocat, deoarece deputații se aflau la casele lor.
De aceea, în clădirea Parlamentului au fost aduși simpatizanți comuniști. Nici măcar în acest mod samavolnic nu a fost întrunit cvorumul cerut de legislația în vigoare.
Cei prezenți au ”votat” două legi, în mod ilegal. Cele două proiecte nu fuseseră dezbătute în comisiile de specialitate ale Parlamentului și nici nu fuseseră avizate de Consiliul Legislativ. Așa s-a născut republica ilegitimă în România.
Regele Mihai I al României și Regina-Mamă Elena au fost trimiși la Peleș, pentru a se pregăti de plecarea în exil. În data de 3 ianuarie 1948, Regele României pleca în exil cu un tren care îi ducea în Occident și pe unii dintre colaboratorii săi. Singurele lucruri de valoare pe care a putut să le ia cu sine în exil erau patru automobile, proprietatea privată a Regelui Mihai I.
Ajuns în lumea liberă, Regele Mihai I a vorbit despre actele ilegale ale comuniștilor. Acest lucru i-a înfuriat pe comuniști, care au decis să îi retragă cetățenia română, deși acest lucru nu era legal posibil.
Regele Mihai I a trăit suficient pentru a vedea prăbușirea comunismului. A reușit să revină în țară, însă, deocamdată, dreptatea istorică nu a fost înfăptuită până la capăt. Deocamdată, republica impusă ilegal continuă să subziste în România.
Dacă ţi-a plăcut acest articol, urmăreşte Via Cluj TV pe Facebook printr-un Like mai jos:
