Orașele Transilvaniei au trecut, de-a lungul ultimelor decenii, prin procese de transformare care au divizat comunitățile sau, uneori, le-au unit în jurul unor proiecte urbanistice și arhitecturale. Pe de o parte, avem vechiul, care definește identitatea noastră comună, iar pe de altă parte avem noul, care generează energii, dezbateri, investiții și, uneori, scandaluri.
Clujul este un bun exemplu în acest sens. Este un oraș care s-a transformat mereu: din Napoca în Klausenburg, din Klausenburg în Kolozsvar, din Kolozsvar în Cluj și din Cluj în Cluj-Napoca. Azi, orașul nostru deține simultan toate aceste identități, care, uneori, se află în dialog, alteori în conflict.
Este vorba de o efervescență mereu reînnoită, de un oraș vechi, dar tânăr, de o comunitate în care întâlnim, la o distanță de doar câteva zeci de metri exemple de bune practici în arhitectură și inițiative care revoltă, care scandalizează sau care stârnesc dezbateri. În Cluj există clădiri din epoci diferite, monumente lângă centre comerciale, biserici lângă cârciumi, terase lângă universități și baruri lângă cimitire străvechi.
Clujul a strâns două milenii de istorie, în care vremurile fericite, dar și asediile, bolile ori răscoalele și-au pus amprenta asupra orașului, i-au remodelat identitatea și au refondat solidarități și stiluri.
Orașul se transformă în continuare, de-a lungul unor linii de fractură și a unor linii de dialog. Cum anume? Încercăm să găsim răspunsuri în emisiunea Casa de Pastel la care participă arhitectul Georgiana Stoica și istoricul Cristian Manolachi.
Dacă ţi-a plăcut acest articol, urmăreşte Via Cluj TV pe Facebook printr-un Like mai jos:
