Iuliu Maniu, comemorat la Cluj

0

Memoria marelui om de stat, Iuliu Maniu, a fost omagiată la Cluj. Membrii Clubului Monarhiștilor Clujeni au organizat un parastas la statuia artizanului Unirii Transilvaniei cu Regatul României.

Parastasul a fost oficiat de vicarul general al Eparhiei Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, de Cluj-Gherla, pr. Marius Cerghizan, asistat de pr. Teodor Lazăr. Monarhiștii au adus coroane și jerbe de flori.

Iuliu Maniu s-a stins din viață, bolnav și singur, în data de 5 februarie 1953, în Penitenciarul din Sighetu Marmației. Marele om de stat fusese arestat de comuniști în urma înscenării de la Tămădău, din 14 iulie 1947.

Iuliu Maniu, născut în 1873, în Bădăcin, a fost cel mai mare om de stat al românilor ardeleni din secolul XX. El provenea dintr-o ilustră familie nobiliară transilvăneană. Avea legături de rudenie cu canonicul greco-catolic Simion Bărnuțiu, cu redactorul Memorandumului românilor ardeleni de la 1892, avocatul Iuliu Coroianu, ori cu liderul Partidului Național Român, avocatul dr. Ioan Rațiu.

Iuliu Maniu a devenit doctor în drept și avocat al Mitropoliei Greco-Catolice din Blaj. De asemenea, s-a afirmat drept unul dintre liderii Partidului Național Român și a fost ales deputat în Parlamentul din Budapesta.

În timpul Primului Război Mondial, el a refuzat să depună un jurământ de credință față de Imperiul Austro-Ungar. În consecință, a fost mobilizat în armata imperială, deși angajații bisericilor erau scutiți de încorporare. Iuliu Maniu a luptat, în calitate de ofițer imperial, pe frontul italian.

În vara anului 1918, a dezertat și a revenit în Transilvania, unde a reorganizat Partidul Național Român. În toamna anului 1918, el a reorganizat și soldații de origine română din armata imperială, care l-au recunoscut drept lider. În fruntea acestora, sub comanda executivă a generalului Ioan Boeriu, Iuliu Maniu a ocupat Viena și Praga, pentru a preîntâmpina izbucnirea unei revoluții bolșevice.

A revenit în Transilvania, unde s-a afirmat drept principala personalitate politică a Marii Adunări Naționale de la 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia, care a decis Unirea Transilvaniei cu Regatul României.

În perioada interbelică, el a devenit liderul PNȚ, partidul rezultat din fuziunea dintre Partidul Național Român din Transilvania și Partidul Țărănesc al lui Ion Mihalache, din Vechiul Regat.

Iuliu Maniu a devenit parlamentar, apoi prim-ministru. În ultima parte a perioadei interbelice și în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial, Iuliu Maniu s-a afirmat drept principalul lider al Opoziției democratice față de regimul autoritar al Regelui Carol al II-lea, față de dictatura legionară și față de dictatura militară a mareșalului Ion Antonescu. Iuliu Maniu susținea ruperea legăturilor României cu Germania nazistă și alianța cu Națiunile Unite. După ce sovieticii au impus un Guvern comunist condus de Petru Groza, în 6 martie 1945, Iuliu Maniu a devenit liderul opoziției anticomuniste.

El a condus PNȚ la victorie în alegerile din 1946, care, însă, au fost falsificate. Arestat în 1947, el a trecut prin mai multe închisori comuniste, înainte de a trece la Domnul în Penitenciarul de la Sighetu Marmației. Dezlegarea de păcate a primit-o de la un alt deținut: episcopul greco-catolic Alexandru Todea, viitor cardinal al Bisericii Catolice. Acesta fusese trimis să măture coridoarele închisorii, iar în loc de toiag arhieresc avea un măturoi. Trupul lui Iuliu Maniu a fost înmormântat pe ascuns în Cimitirul Săracilor, pe malul înghețat al Tisei.