Scriitoarea Doina Ruști a intrat în dialog cu cititorii din Cluj-Napoca joi, 8 mai, într-un eveniment organizat la Academia Națională de Muzică „Gheorghe Dima”. Discuția a fost moderată de Ștefana Pop Curșeu, profesor la Facultatea de Teatru și directorul artistic al Teatrului Național Cluj. Doina Ruști a vorbit despre imaginar în literatură și a răspuns curiozităților despre viața de scriitor și despre „Ferenike”, cel mai nou volum al său care face parte dintr-o serie anunțată.
Tema discuției a fost moderată de arh. Daniela Maier, și s-a axat pe imaginarul în literatură ilustrat de romanul Ferenike, recent apărut la ed. Humanitas.
Discuțiile au fost acompaniate de un program muzical susținut de studenții anului II la Secțiunea Canto a Academiei, coordonați de conf.univ. Ina Hudea.
”Ferenike”, romanul aflat în topul vânzărilor din Librăriile Humanitas
Romanul ”Ferenike” de Doina Ruști este primul roman autobiografic al autoarei, dintr-o
serie anunțată. Având ca punct de pornire un eveniment din timpul copilăriei, romanul
conturează treptat experiențe legate de istoria actuală, în ideea că orice faptă
neînsemnată are urmări, decide alte întâmplări, schimbă perspectiva asupra trecutului.
Pe această temă este plasată o poveste puternică, despre rolul discret, dar important,
pe care îl are orice individ în metamorfozele istoriei mari.
„Doina Ruști face din ficțiunea autobiografică o Ferenike a istoriei, iar din scriitura –
specifică – alertă, tensionată, rizomică, cu intrigi multiple, perfect calibrate, o Ferenike
pentru ființa ei adevărată.” Ileana Marin, profesor la Universitatea din București
„În literatură nu fabulația se află pe primul loc, ci puterea ei de a face ca ideea să
triumfe: ferein nike. Ferenike.” – Doina Ruști
Romanul aduce o atmosferă balcanică, deconspirând sursa multora dintre scrierile
Doinei Ruști, dar și „țesătura” unei istorii care începe în perioada dintre cele două
războaie și sfârșește în actualitate, alcătuind treptat o mitologie personală, a scrisului și
a vieții. Ferenike este numele unei femei, care pe la anul 400 î.Ch, deghizată, a
participat la întrecerile sportive, unde aveau acces doar bărbații. În romanul Doinei
Ruști, numele este simbolic.
Între vizita unei delegații vietnameze într-un sat din Câmpia Dunării și surprinzătoarea
vizită a președintelui american Richard Nixon, în România, se întind fapte care
determină o parte însemnată a istoriei și mai ales a Războiului din Vietnam. Dar acesta
este doar fundalul unor întâmplări mărunte, care treptat contribuie la una dintre cele mai
însemnate experiențe ale naratoarei.
Ferenike constituie și un experiment de investigare a confesiunii, din zonele ei mistice spre cele histrionice sau manipulative, cu intenția declarată de a reaminti că dincolo de narațiune se află întotdeauna forța povestitorului.
„Multe mi-au dispărut din memorie, dar țin și-acum minte dinții puștiului care povestea.
De câte ori mă gândesc, văd imediat gura, îmi amintesc maxilarul povestitorului din
Filiași pentru că, oricât ai vrea, nu poți să faci abstracție de autor, nu rămâi doar cu
fapta, ci, pe parcursul poveștii, crește inevitabil fața povestitorului.” – Doina Ruști,
”Ferenike”
„Moartea lui m-a lovit grav și n-am putut să mă despart de el niciodată. Deși îl văzusem
mort, apoi îngropat, chiar sub ochii mei, în realitate rămăsese cu mine. Creșteam
măsurându-mă cu el, peste atâția ani, ziceam, o să am vârsta lui Tavică. Mai am atâția
ani până o să fiu ca Tavică. Nu m-am gândit niciodată cum ar fi crescut el. Pentru mine
a rămas la vârsta superbă, eliberat de bac, gata de medicină. Vorbeam cu el,
continuam să-i cer sfatul. Prin facultate, era la modă să faci spiritism, iar eu îl invocam
pe Tavică. Aș putea să spun că făceam un performing, o intrare în labirintul narațiunii.
Tavică era personajul, era vocea secundă. Devenise așa de popular că veneau și de pe
la alte cămine să-i pună întrebări. Aveam o cameră pe colț, care era colțul întregii
clădiri, iar din colțul ăla apărea întotdeauna Tavică. Povestisem despre el atât de mult,
încât circulau detalii din viața lui. Prin camera mea de cămin se perinda multă lume, iar
după băute, discuții despre cărțile aflate în modă, inevitabil ajungeam la Tavică.” –
Doina Ruști, ”Ferenike”
Despre Doina Ruști
Doina Ruști este prozatoare, scenaristă și profesor universitar cu specializarea în istoria
culturii și civilizației universale pentru film. A înființat grupul Ficţiunea și ține cursuri de
scriere creativă la Universitatea din București.
Printre romanele sale cu miză socială puternică, se numără ”Fantoma din moară”,
”Lizoanca la 11 ani” și ”Logodnica”, dar este mai ales cunoscută pentru trilogia
fanariotă, compusă din romanele ”Homeric”, ”Mâţa Vinerii” și ”Manuscrisul fanariot”. A
mai publicat ”Zogru”, ”Cămașa în carouri”, ”Omuleţul roșu”, ”Mămica la două albăstrele”,
”Paturi oculte”, ”Zavaidoc în anul iubirii”, dar și volume de povestiri. Cel mai recent
roman al său este Ferenike.
Aproape toate scrierile sale au fost reeditate în mai multe ediții, dar și într-o serie de
autor. Între cele mai recente romane traduse, amintim ”L’omino rosso” (2021, Roma),
”The Book of Perilous Dishes” (2022, 2024, Londra), ”Zogru” (2022, Marsilia), ”A malom
kísértete” (2024, Budapesta) și ”Dorëshkrimi fanariot” (2024, în albaneză).
În 2008 a primit Premiul pentru Proză al Uniunii Scriitorilor din România, iar în 2009,
Premiul Ion Creangă al Academiei Române.
Vezi și: Scriitoarea Doina Ruști, în dialog cu cititorii la Cluj-Napoca
Dacă ţi-a plăcut acest articol, urmăreşte Via Cluj TV pe Facebook printr-un Like mai jos:
