Marea Unire de la 1918, o privire în culisele istoriei LIVE la Via Cluj TV cu președintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop

1

Clubul Rotary Cluj-Napoca a găzduit luni seară o ședință solemnă dedicată Marii Uniri de la 1918. Invitat special, președintele Academiei Române, acad. prof. univ. dr. Ioan-Aurel Pop, a făcut o emoționantă incursiune în trecutul istoric pentru a scoate în relief personalități marcante ale Marii Uniri, pentru a face posibilă o înțelegere mai profundă a contextului care ne-a întregit ca neam și, mai ales, pentru a înțelege sensul acestei moșteniri numită România.

Cum ne raportăm astăzi la cel mai important moment din istoria noastră și ce facem cu această casă, moștenită la cheie, numită România? Iată concluzia domnului Ioan-Aurel Pop:

„După atâta vreme de pace, de bunăstare și de răsfăț, noi, contemporanii am devenit cârcotași și ne-am gândit să schimbăm istoria după gustul publicului, a unei părți extravagante a publicului, așa că ne place să punem sub semnul întrebării, fără argumente, sau cu false argumente voința de unire a românilor ardeleni. Pretindem că germanofilii erau mai mulți decât erau, exacerbăm superioritatea culturii austro-ungare de care s-ar fi lăsat copleșiți românii ardeleni, nimicnicim cu orice preț istoria noastră și ne punem cenușă în cap și când nu ne cere nimeni, ne autoflagelăm, ne autoexilăm și ne ponegrim tot neamul și țara cu un patos demn de o cauză mai bună.

Totuși, măcar unii dintre noi, și măcar din când în când, ar fi bine să ne gândim cu recunoștință la făurarii unirii, la acei oameni care au crezut în Țara Românească, care și-au călcat peste toate orgoliile și îndoielile, care au suferit ca să ridice pe un piedestal această societate în ansamblul ei. Ei au fost privilegiații sorții și nenorociții sorții în același timp, pentru că după marea lor operă națională, comunismul i-a băgat pe mulți dintre ei în închisori și pe unii i-a chiar ucis la Gherla și la Pitești, la Aiud și la canal. Dar, tot fără excepție, au păstrat neatinsă, în suflet, icoana neamului românesc.

Ei nu au confundat niciodată oamenii răi și instituțiile totalitare și corupte ale poporului român cu națiunea și cu țara. S-au supărat pe netrebnici, dar niciodată pe țară.
Țara n-am făcut-o noi, epigonii, ca să dispunem de ea, ci marii oameni de stat amintiți în parte de mine și mulțimile de români entuziaști din trecut, care sunt acum oale și ulcele prin trupul lor dar care prin suflet poate ne veghează.

Noi am moștenit țara și, dacă nu ne e dat să o înalțăm, măcar să n-o maculăm, să n-o murdărim, să n-o murdărim cu gândurile și faptele noastre. Țara aceasta este casa noastră și, mai mult decât atât, e viața noastră ca popor. Câtă vreme avem această țară, chiar dacă ne-am risipit prin lume, chiar dacă unii aveam a doua țară, numită Republica Moldova, și chiar dacă acum auzi românește de la Oakland până la Paris și de la Cincinnati până în China, chiar dacă ne-am pierdut încrederea și ne-am risipit milioane de români în patru vânturi și chiar dacă ne-am lăsat câteodată cuprinși de deznădejde și câteodată de ură, încă nimic nu e pierdut iremediabil.

Din tot ce am spus, se poate uita totul. Dar nu e bine să uităm sacrificiul celor care, la 1918, au făcut țara întreagă și care au reușit să determine marile puteri în 1919-1920 să o recunoască. Vă propun de aceea să uităm datele precise, dar să reținem un mesaj. Și vă propun ca de Ziua Națională să medităm nu neaparat la trecut. Trecutul să îl lăsăm pe mâna istoricilor.Pentru că a fost nenorocit, glorios sau pur și simplu oarecare, așa cum e și viața.

Vă propun să medităm la această țară a cărei arhitectură ideală s-a construit în urmă cu un secolul și care, dacă ne vom sili să o facem mănoasă și în fericire, ne va ocroti și pe noi. Numai așa vom putea avea un loc demn în satul global care ni se pregătește și pe care vor să-l consolideze mai marii planetei.

Trecutul ne determină în parte prezentul iar prezentul determină viitorul, însă noi avem viața limitată și ne mulțumim cu frânturi de istorie”, a încheiat președintele Academiei Române, acad. prof. univ. dr. Ioan-Aurel Pop.

„La mulți ani, România!”

banner