Medicamentele de astăzi sunt testate și standardizate, dar în jurul anului 1900, în Transilvania se foloseau leacuri băbești ciudate în încercarea vindecării bolilor. Acestea erau folosite începând de la tratarea unei simple răceli, până la încercarea tratării unor boli grave sau vindecarea mușcăturilor veninoase sau a otrăvurilor.
1. Șopârlă Stincus Marinus
Este o șopârlă de nisip din zona Africii și a Asiei(cunoscută și drept „peștele cu picioare” sau „peștele de nisip”). Scheletul pulverizat al acestei șopârle era considerat, în Europa, foarte eficient în a stârni dorințele, în special pe cele ale tinerelor doamne. Un alt efect farmaceutic, contrat celui afrodiziac, este cel diuretic.
2. Gândaci de frasin
Cantarida, cunoscută și drept muscă spaniloă sau gândac de frasin, este o insectă din care se extrage cantaridina, o substanță toxică urât mirositoare care este cel mai vechi afrodiziac european cunoscut. În doze mici, se folosea și în plasturi pentru a provoca bășici, ca stimulant nervos și ca abortiv. Nu trebuie adăugată în mâncare, aceasta este greu de detectat și în același timp și extrem de toxică.
3. Sânge de capră
Sanguis hirci, sângele de capră domestică, se folosea încă din antichitate împotriva dizenteriei și a hidropiziei(retenției de apă, cauză a insuficienței cardiace), pe când arabii îl recomandau împotriva calculilor (pietre la organe).
4. Bilă de taur
Asemenea Colebilului de astăzi, Fel tauri se obținea din bila de taur și se administra celor cu probleme de digestie. În vechile farmacii, avea însă și alte utilizări. În antichitate, era recomandat în tratarea unor boli de ochi, stomac, intestine sau pentru hemoroizi.
5. Praf de mumie
Pulvis Mumiae era un ingredient indispensabil oricărei farmacii europene între secolele XII și XVIII. Se considera că mumiile umane pisate prelungesc viața și vindecă toate bolile. Praful era fie ingerat, fie folosit extern, ca element activ al unor unguente.
6. Teriaca
Teriaca este un medicament celebru, folosit ca panceu și antidot pentru mușcăturile de animale veninoase și otrăvuri. Conținea în jur de 40 de ingrediente, printre care opiu și carne de viperă. Prepararea sa dura ani de zile și era extrem de scump.
7. Ochi de rac
Oculi Cancroum sunt concrețiuni calcaroase generate de racii de râu atunci când se pregătesc să își schimbe exoscheletul. De forma și dimensiunea unor boabe de mazăre, ochii de rac erau folosiți ca surse naturale de carbonat de calciu, fiind recomandați în special împotriva hiperacidității gastrice, alături de cochilii de midii și stridii crustacee și coral.
8. Corn de cerb
Cornu cervii era o sursă de calciu, asemeni altor cochilii și oase de animale. Se folosea dat pe răzătoare, pulverizat, ca sare volatilă sau sub formă alcoolică, uneori și în fumigații, împotriva afecțiunilor feminine.
9. Os de sepie
Carapacea internă a moluștelor din familia Sepiidae este un vechi ingredient farmaceutic. Romanii îl foloseau în tratamente cosmetice, crezând că cenușa obținută din calcinarea acestui os înlătură pistruii. Uneori era folosit și ca supliment de calciu.ca absorbant și coagulat sau ca antiacid.
10. Glande anale de castor
Castoreum este o substanță uleioasă gălbuie, cu miros puternic, cu tentă vanilată, produsă de către castorii de ambele sexe în glande speciale, pentru marcarea teritoriului. Substanța se utilizează încă în industria parfumurilor și în cea alimentară, însă ea era căutată încă din antichitate ca remediu în multe afecțiuni. Era recomandată împotriva epilepsiei, a holorei, dar și a isteriei.
Un articol de Paulina Marian și Denisa Davidaș
Dacă ţi-a plăcut acest articol, urmăreşte Via Cluj TV pe Facebook printr-un Like mai jos:
